Cu ajutorul lui Dumnezeu, iată-ne ajunși la cumpăna anilor, moment în care nevoia unei analize și a unei cercetări proprii se cer din partea noastră.
Privind în urmă la anul care s-a scurs, putem spune și noi ca Moise, omul lui Dumnezeu, în Psalmul 90: „Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam” și în trecerea noastră prin lume, am putut să observăm credincioșia și purtarea de grijă a Dumnezeului nostru și să recunoaștem, ca Israel altădată, acest mare adevăr rostit în Psalmul 124:1: „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră, să spună Israel acum!”
Amintirea experiențelor și a izbăvirilor de care am avut parte e necesară și vrem să nu uităm niciuna din binefacerile Lui, ci să înălțăm Numele Domnului, căci: „bunătatea Domnului ține în veci pentru cei ce se tem de El și îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor” (Psalmul 103:17).
În fața unor lucruri ce se schimbă de la un an la altul și a unor perspective tot mai nesigure și mai grele, sufletele noastre au nevoie de o întăritură și o asigurare ce numai Dumnezeu ne-o poate da, ca să putem rămâne în picioare și să putem face față evenimentelor ce vor veni, dar, nu uitându-ne la aceste valuri ce se ridică și ne amenință, ci rămânând credincioși Celui Ce le ține pe toate prin puterea Cuvântului Său.
„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred.” (Psalmul 91:1-2)
Într-o lume în care toate se degradează, se schimbă, își pierd valoarea, Dumnezeu rămâne Același – Psalmul 102:27: „dar Tu rămâi Același și anii Tăi nu se vor sfârși”, iar apostolul, înțelegând acest adevăr, îi încurajează pe credincioși să rămână mulțumitori și să nu se clatine – Evrei 12:28: „fiindcă am primit dar o împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică.”
Găsim în Biblie frumoasa rugăciune pe care o face Solomon, după ce ajunge împărat în locul tatălui său, David, și Dumnezeu i se descoperă noaptea, în vis, cu această frumoasă ofertă pentru el: „Cere ce vrei să-ți dau!” (1 Împărați 3:5).
În fața unor provocări multiple și a unui viitor necunoscut, el cere de la Dumnezeu înțelepciune, ca să știe cum să se poarte – „dă dar robului Tău o inimă pricepută ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău” (1 Împărați 3:9) – și lui Dumnezeu I-a plăcut aceasta, asigurându-l: „voi face după cuvântul tău. Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, așa cum n-a fost nimeni înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine.”
Ca unii care am pășit pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele, avem frumoasa asigurare, dată de Dumnezeu, prin apostolul Pavel – Filipeni 1:6: „sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Cristos”, căci pe acest drum a mers Însuși Domnul Isus Hristos, Cel Ce a trasat această cale, iar ucenicii și apostolii au călcat pe urmele Lui, întăriți prin credință, înrădăcinați și zidiți în Cuvântul Său, știind că „așteptarea celor neprihăniți nu va fi decât bucurie” (Proverbe 10:28), iar ceea ce câștigă biruința asupra lumii e credința (1 Ioan 5:4).
Furtunile vieții bat cu putere în barca vieții noastre și avem nevoie de susținere pentru a putea să depășim aceste obstacole și să vedem că Dumnezeu e la cârma Universului și că ține toate lucrurile prin puterea Cuvântului Său; de aceea, îndemnul dat de apostol e valabil și pentru noi: „nu vă îngrijorați de nimic, ci în orice lucru aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Isus Cristos” (Filipeni 4:6-7), iar în Evrei 10:35-38: „Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire! Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit. Încă puțină, foarte puțină vreme, și Cel ce vine va veni și nu va zăbovi. Și cel neprihănit va trăi prin credință.”
În timpul ce ne-a mai rămas să nu uităm mandatul pe care îl avem de la Dumnezeu – Osea 10:12: „Semănați potrivit cu neprihănirea și veți secera potrivit cu îndurarea. Desțeleniți-vă un ogor nou! Este vremea să căutați pe Domnul, ca să vină și să vă plouă mântuire.” – iar apostolul Pavel, înțelegând importanța acestei lucrări, spune despre sine – 1 Corinteni 9:23: „fac totul pentru Evanghelie, ca să am și eu parte de ea”.
Încredințați în harul lui Dumnezeu și în resursele pe care le are pentru noi, pășim în Noul An cu ochii ațintiți la făgăduințele Lui – Isaia 46:3-4:
„Ascultați-Mă (...) voi, pe care v-am luat în spinare de la obârșia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la nașterea voastră: până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același, până la căruntețele voastre vă voi sprijini. V-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc.”
Apărut în Revista ElimNumărul 107, ianuarie 2024 · Înaintând prin credințăCitește articolul în revistă
