Vechiul Testament
Psalmii 90
1(O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.) Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam. 2Înainte ca să se fi născut munții, și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din vecinicie în vecinicie, Tu ești Dumnezeu! 3Tu întorci pe oameni în țărână, și zici: „Întoarceți-vă fiii oamenilor!” 4Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, și ca o strajă din noapte. 5Îi mături, ca un vis: dimineața, sunt ca iarba, care încolțește iarăși: 6înflorește dimineața, și crește, iar seara este tăiată și se usucă. 7Noi suntem mistuiți de mânia Ta, și îngroziți de urgia Ta. 8Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, și scoți la lumina Feței Tale păcatele noastre cele ascunse. 9Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet. 10Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; și lucrul cu care se mândrește omul în timpul lor nu este decât trudă și durere, căci trece iute, și noi sburăm. 11Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale, și la urgia Ta, așa cum se cuvine să se teamă de Tine? 12Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă! 13Întoarce-te, Doamne! până când zăbovești? Ai milă de robii Tăi! 14Satură-ne în fiecare dimineață de bunătatea Ta, și toată viața noastră ne vom bucura și ne vom veseli. 15Înveselește-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâția ani cât am văzut nenorocirea! 16Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, și slava Ta fiilor lor! 17Fie peste noi bunăvoința Domnului Dumnezeului nostru! Și întărește lucrarea mânilor noastre, da, întărește lucrarea mânilor noastre!
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.