Vechiul Testament
Psalmii 9
1(Către mai marele cântăreților. Se cântă ca și „Mori pentru fiul”. Un psalm al lui David.) Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui. 2Voi face din Tine bucuria și veselia mea, voi cânta Numele tău, Dumnezeule Prea Înalte, 3pentru că vrăjmașii mei dau înapoi, se clatină, și pier dinaintea Ta. 4căci Tu îmi sprijinești dreptatea și pricina mea, și stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept. 5Tu pedepsești neamurile, nimicești pe cel rău, le ștergi numele pentru totdeauna și pe vecie. 6S-au dus vrăjmașii! N-au rămas din ei decât niște dărâmături vecinice! Niște cetăți dărâmate de Tine! Li s-a șters pomenirea! 7Ei s-au dus, dar Domnul împărătește în veac, și Și-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată. 8El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire. 9Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz. 10Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăsești pe cei ce Te caută, Doamne! 11cântați Domnului, care împărățește în Sion, vestiți printre popoare isprăvile Lui! 12Căci El răzbună sângele vărsat, și Își aduce aminte de cei nenorociți, nu uită strigătele lor. 13Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloșia în care mă aduc vrăjmașii mei, și ridică-mă din porțile morții, 14ca să vestesc toate laudele Tale, în porțile fiicei Sionului, și să mă bucur de mântuirea Ta. 15Neamurile cad în groapa pe care au făcut-o, și li se prinde piciorul în lațul pe care l-au ascuns. 16Domnul Se arată, face dreptate, și prinde pe cel rău în lucrul mânilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.) 17Cei răi se întorc la locuința morților: toate neamurile care uită pe Dumnezeu. 18Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie. 19Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate înaintea Ta! 20Aruncă groaza în ei, Doamne, ca să știe popoarele că nu sunt decât oameni! (Oprire.)
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.