Vechiul Testament
Psalmii 77
1(Către mai marele cântăreților. După Iedutun. Un psalm al lui Asaf.) Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, și El mă va asculta. 2În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mânile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mângâiere. 3Mi-aduc aminte de Dumnezeu, și gem; mă gândesc adânc în mine, și mi se mâhnește duhul. 4Tu îmi ții ploapele deschise; și, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi. 5Mă gândesc la zilele de demult, la anii de odinioară. 6Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc în lăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri, și zic: 7„Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Și nu va mai fi El binevoitor? 8S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduința Lui pentru totdeauna? 9A uitat Dumnezeu să aibă milă? Și-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?”- 10Atunci îmi zic: „Ceeace mă face să sufăr, este că dreapta Celui Prea Înalt nu mai este aceeaș”... 11Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară; 12da, mă voi gândi la toate lucrările Tale, și voi lua aminte la toate isprăvile Tale. 13Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru? 14Tu ești Dumnezeul, care faci minuni; Tu Ți-ai arătat puterea printre popoare. 15Prin brațul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. 16când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au cutremurat, și adâncurile s-au mișcat. 17Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, și săgețile Tale au sburat în toate părțile. 18Tunetul Tău a isbucnit în vârtej de vânt, fulgerile au luminat lumea: pământul s-a mișcat și s-a cutremurat. 19Ți-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, și nu Ți s-au mai cunoscut urmele. 20Ai povățuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise și Aaron.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.