Vechiul Testament
Psalmii 73
1(Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată. 2Totuși, era să mi se îndoaie piciorul, și erau să-mi alunece pașii! 3Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți, când vedeam fericirea celor răi. 4Într-adevăr, nimic nu-i turbură până la moarte, și trupul le este încărcat de grăsime. 5N-au parte de suferințele omenești, și nu sunt loviți ca ceilalți oameni. 6De aceea mândria le slujește ca salbă, și asuprirea este haina care-i învelește. 7Li se bulbucă ochii de grăsime, și au mai mult decât le-ar dori inima. 8râd, și vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, 9își înalță gura până la ceruri, și limba le cutreieră pământul. 10De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin, 11și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu, și ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?” 12Așa sunt cei răi: totdeauna fericiți, și își măresc bogățiile. 13Degeaba dar mi-am curățit eu inima, și mi-am spălat mânile în nevinovăție: 14căci în fiecare zi sunt lovit, și în toate diminețile sunt pedepsit. 15Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei,” iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi. 16M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi-a fost truda, 17până ce am intrat în sfântul locaș al lui Dumnezeu, și am luat seama la soarta dela urmă a celor răi. 18Da, Tu-i pui în locuri alunecoase, și-i arunci în prăpăd. 19Cum sunt nimiciți într-o clipă! sunt perduți, prăpădiți printr-un sfârșit năpraznic. 20Ca un vis la deșteptare, așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta! 21când mi se amăra inima, și mă simțeam străpuns în măruntaie, 22eram prost și fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta. 23Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; 24mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă. 25Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. 26Carnea și inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire. 27Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimicești pe toți ceice-Ți sunt necredincioși. 28cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.