Vechiul Testament
Psalmii 69
1(Către mai marele cântăreților. De cântat ca și „Crinii”. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi amenință apele viața. 2Mă afund în noroi, și nu mă pot ținea; am căzut în prăpastie, și dau apele peste mine. 3Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu. 4Cei ce mă urăsc fără temei, sunt mai mulți decât perii capului meu; ce puternici sunt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept îmi sunt vrăjmași; trebuie să dau înapoi ce n-am furat. 5Dumnezeule, Tu cunoști nebunia mea, și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse. 6Să nu rămână de rușine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oștirilor! Să nu roșească de rușine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel! 7Căci pentru Tine port eu ocara, și îmi acopere fața rușinea. 8Am ajuns un străin pentru frații mei, și un necunoscut pentru fiii mamei mele. 9Căci râvna Casei Tale mă mănâncă și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea. 10Plâng și postesc, și ei mă ocărăsc. 11Mă îmbrac cu sac, și ei mă batjocoresc. 12Ceice stau la poartă vorbesc de mine, și ceice beau băuturi tari mă pun în cântece. 13Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, și dă-mi ajutorul Tău! 14Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmașii mei și din prăpastie! 15Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul, și să nu se închidă groapa peste mine! 16Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ți privirile spre mine, 17și nu-Ți ascunde fața de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbește de m-ascultă! 18Apropie-Te de sufletul meu și izbăvește-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmașilor mei! 19Tu știi ce ocară, ce rușine și batjocură mi se face; toți protivnicii mei sunt înaintea Ta. 20Ocara îmi rupe inima, și sunt bolnav; aștept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aștept mângâietori, și nu găsesc niciunul. 21Ei îmi pun fiere în mâncare, și, când mi-e sete, îmi dau să beau oțet. 22Să li se prefacă masa într-o cursă, și liniștea într-un laț! 23Să li se întunece ochii, și să nu mai vadă, și clatină-le mereu coapsele! 24Varsă-Ți mânia peste ei, și să-i atingă urgia Ta aprinsă! 25Pustie să le rămână locuința, și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! 26Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferințele celor răniți de Tine. 27Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, și să n-aibă parte de îndurarea Ta! 28Să fie șterși din cartea vieții, și să nu fie scriși împreună cu cei neprihăniți! 29Eu sunt nenorocit și sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice! 30Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, și prin laude Îl voi preamări. 31Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decât un vițel cu coarne și copite! 32Nenorociții văd lucrul acesta și se bucură; voi, care căutați pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima! 33Căci Domnul ascultă pe cei săraci, și nu nesocotește pe prinșii Lui de război. 34Să-L laude cerurile și pământul, mările și tot ce mișună în ele! 35Căci Dumnezeu va mântui Sionul, și va zidi cetățile lui Iuda; ele vor fi locuite și luate în stăpânire; 36sămânța robilor Lui le va moșteni, și cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.