Vechiul Testament
Psalmii 64
1(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocrotește-mi viața împotriva vrajmașului de care mă tem! 2Păzește-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiți! 3Ei își ascut limba ca o sabie, își aruncă vorbele lor amare, ca niște săgeți, 4ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neașteptate, fără nici o frică. 5Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, și zic: „Cine ne va vedea? 6Pun la cale nelegiuiri, și zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!” O prăpastie este lăuntrul și inima fiecăruia! 7Dar Dumnezeu aruncă săgeți împotriva lor: deodată iată-i loviți. 8Limba lor le-a pricinuit căderea; și toți cei ce-i văd, clatină din cap. 9Toți oamenii sunt cuprinși de frică, și mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu,” și recunosc că aceasta este lucrarea Lui! 10Cel neprihănit se bucură în Domnul și în El își caută scăparea; toți cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiți.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.