Vechiul Testament
Psalmii 60
1(Către mai marele cântăreților. Se cântă ca și „Crinul mărturiei”. O cântare de laudă a lui David, spre învățătură. Făcută când purta război cu Sirienii din Mesopotamia și cu Sirienii din Țoba și când s-a întors Ioab și a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de Edomiți.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăștiat, și Te-ai mâniat: ridică-ne iarăși! 2Ai cutremurat pământul, l-ai despicat; drege-i spărturile, căci se clatină! 3Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorțire. 4Ai dat celorce se tem de Tine un steag, ca să-l înalțe spre biruința adevărului. 5pentru ca prea iubiții Tăi să fie izbăviți, scapă-ne prin dreapta Ta, și ascultă-ne! 6Dumnezeu a zis în sfințenia Lui: „Voi ieși biruitor, voi împărți Sihemul, și voi măsura valea Sucot. 7Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cârmuire: 8Moab este ligheanul în care Mă spăl: peste Edom Îmi arunc încălțămintea: țara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!”- 9Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom? 10Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, și nu mai ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre? 11Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zădarnic. 12Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, și El va zdrobi pe vrăjmașii noștri.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.