Vechiul Testament
Psalmii 52
1(Către mai marele cântăreților. O cântare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, când zicea: „David s-a dus în casa lui Ahimelec.”) pentru ce te fălești cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ține în veci. 2Limba ta nu născocește decât răutate, ca un brici ascuțit, viclean ce ești! 3Tu iubești mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul. 4Tu iubești numai cuvinte nimicitoare, limbă înșelătoare! 5De aceea și Dumnezeu te va doborâ pe vecie, te va apuca și te va ridica din cortul tău, și te va desrădăcina din pământul celor vii. 6Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, și vor râde de el, zicând: 7„Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogățiile lui cele mari, și se bizuia pe răutatea lui.” 8Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci. 9Te voi lăuda totdeauna, pentru că ai lucrat; și, în fața copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.