Vechiul Testament
Psalmii 49
1(Către mai marele cântăreților. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultați lucrul acesta, toate popoarele, luați aminte, toți locuitorii lumii: 2mici și mari, bogați și săraci! 3Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte, și inima mea are gânduri pline de judecată. 4Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt însuflate, îmi încep cântarea în sunetul arfei. 5Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei? 6Ei se încred în avuțiile lor, și se fălesc cu bogăția lor cea mare. 7Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării. 8Răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă, că nu se va face niciodată. 9Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul. 10Da, îl vor vedea: căci înțelepții mor, nebunul și prostul deopotrivă pier, și lasă altora avuțiile lor. 11Ei își închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuințele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la țări întregi. 12Dar omul pus în cinste nu dăinuiește, ci este ca dobitoacele care se taie. 13Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. 14sunt duși ca o turmă în locuința morților, îi paște moartea, și în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseța, și locuința morților le este locașul. 15Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuința morților, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. 16Nu te teme când se îmbogățește cineva, și când i se înmulțesc vistieriile casei; 17căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se pogoară după el. 18Să se tot creadă omul fericit în viață, să se tot laude cu bucuriile pe care și le face, 19căci tot în locuința părinților săi va merge, și nu va mai vedea lumina niciodată. 20Omul pus în cinste, și fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.