Vechiul Testament
Psalmii 44
1(Către mai marele cântăreților. Un psalm al fiilor lui Core. O cântare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, și părinții noștri ne-au povestit lucrările, pe care le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară. 2Cu mâna Ta, ai izgonit neamuri, ca să-i sădești pe ei, ai lovit popoare, ca să-i întinzi pe ei. 3Căci nu prin sabia lor au pus mâna pe țară, nu brațul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, brațul Tău, lumina Feței Tale, pentru că îi iubeai. 4Dumnezeule, Tu ești Împăratul meu: poruncește izbăvirea lui Iacov! 5Cu Tine doborâm pe vrăjmașii noștri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noștri. 6Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa; 7ci Tu ne izbăvești de vrăjmașii noștri, și dai de rușine pe cei ce ne urăsc. 8Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, și pururea slăvim Numele Tău.(Oprire). 9Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de rușine, nu mai ieși cu oștirile noastre; 10ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmașului, și ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi. 11Ne dai ca pe niște oi de mâncat, și ne risipești printre neamuri. 12Vinzi pe poporul Tău pe nimic, și nu-l socotești de mare preț. 13Ne faci de ocara vecinilor noștri, de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară. 14Ne faci de pomină printre neamuri, și pricină de clătinare din cap printre popoare. 15Ocara mea este totdeauna înaintea mea, și rușinea îmi acopere fața, 16la glasul celui ce mă batjocorește și mă ocărăște, la vederea vrăjmașului și răzbunătorului. 17Toate acestea ni se întâmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legământul Tău: 18da, inima nu ni s-a abătut, pașii nu ni s-au depărtat de pe cărarea Ta, 19ca să ne zdrobești în locuința șacalilor, și să ne acoperi cu umbra morții. 20Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, și ne-am fi întins mânile spre un dumnezeu străin, 21n-ar ști Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaște tainele inimii? 22Dar din pricina Ta suntem junghiați în toate zilele, suntem priviți ca niște oi sortite pentru măcelărie. 23Trezește-Te! pentru ce dormi, Doamne? Trezește-Te! Nu ne lepăda pe vecie! 24pentru ce Îți ascunzi Fața? pentru ce uiți de nenorocirea și apăsarea noastră? 25Căci sufletul ne este doborât în țărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ. 26Scoală-Te, ca să ne ajuți! Izbăvește-ne, pentru bunătatea Ta!
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.