Vechiul Testament
Psalmii 37
1(Un psalm al lui David.) Nu te mânia pe cei răi, și nu te uita cu jind la ceice fac răul; 2căci sunt cosiți iute ca iarba, și se vestejesc ca verdeața. 3Încrede-te în Domnul, și fă binele; locuiește în țară, și umblă în credincioșie. 4Domnul să-ți fie desfătarea, și El îți va da tot ce-ți dorește inima. 5Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, și El va lucra, 6El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, și dreptul tău ca soarele la amează. 7Taci înaintea Domnului, și nădăjduiește în El. Nu te mânia pe cel ce izbutește în umbletele lui, pe omul, care își vede împlinirea planurilor lui rele. 8Lasă mânia, părăsește iuțimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău. 9Fiindcă cei răi vor fi nimiciți, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni țara. 10Încă puțină vreme, și cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, și nu va mai fi. 11Cei blânzi moștenesc țara, și au belșug de pace. 12Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit, și scrâșnește din dinți împotriva lui. 13Domnul râde de cel rău, căci vede că-i vine și lui ziua. 14Cei răi trag sabia și își încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit și sărac, ca să junghie pe cei cu inima neprihănită. 15Dar sabia lor intră în însăș inima lor, și li se sfărâmă arcurile. 16Mai mult face puținul celui neprihănit, decât belșugul multor răi. 17Căci brațele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijinește pe cei neprihăniți. 18Domnul cunoaște zilele oamenilor cinstiți; și moștenirea lor ține pe vecie. 19Ei nu rămân de rușine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete. 20Dar cei răi pier, și vrăjmașii Domnului sunt ca cele mai frumoase pășune: pier, pier ca fumul. 21Cel rău ia cu împrumut, și nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos, și dă. 22Căci cei binecuvântați de Domnul stăpânesc țara, dar cei blestemați de El sunt nimiciți. 23Domnul întărește pașii omului, când Îi place calea lui; 24dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână. 25Am fost tânăr, și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pânea. 26Ci el totdeauna este milos, și dă cu împrumut; și urmașii lui sunt binecuvântați. 27Depărtează-te de rău, fă binele, și vei dăinui pe vecie. 28Căci Domnul iubește dreptatea, și nu părăsește pe credincioșii Lui. Totdeauna ei sunt supt paza Lui, dar sămânța celor răi este nimicită. 29Cei neprihăniți vor stăpâni țara, și vor locui în ea pe vecie. 30Gura celui neprihănit vestește înțelepciunea, și limba lui trâmbițează dreptatea. 31Legea Dumnezeului său este în inima lui; și nu i se clatină pașii. 32Cel rău pândește pe cel neprihănit, și caută să-l omoare. 33Dar Domnul nu-l lasă în mânile lui, și nu-l osândește când vine la judecată. 34Nădăjduiește în Domnul, păzește calea Lui, și El te va înălța ca să stăpânești țara: vei vedea pe cei răi nimiciți. 35Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde. 36Dar când am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi. 37Uită-te bine la cel fără prihană, și privește pe cel fără vicleșug; căci omul de pace are parte de moștenitori. 38Dar cei răzvrătiți sunt nimiciți cu toții, sămânța celor răi este prăpădită. 39Scăparea celor neprihăniți vine dela Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului. 40Domnul îi ajută și-i izbăvește; îi izbăvește de cei răi și-i scapă, pentru că se încred în El.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.