Vechiul Testament
Psalmii 25
1La Tine, Doamne, îmi înalț sufletul. 2În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de rușine, ca să nu se bucure vrăjmașii mei de mine! 3Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi dați de rușine: ci de rușine vor fi dați cei ce Te părăsesc fără temei. 4Arată-mi, Doamne, căile Tale, și învață-mă cărările Tale. 5Povățuiește-mă în adevărul Tău, și învață-mă; căci Tu ești Dumnezeul mântuirii mele, Tu ești totdeauna nădejdea mea! 6Adu-Ți aminte, Doamne, de îndurarea și bunătatea Ta; căci sunt vecinice. 7Nu-Ți aduce aminte de greșelile din tinereța mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ți aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne! 8Domnul este bun și drept: de aceea arată El păcătoșilor calea. 9El face pe cei smeriți să umble în tot ce este drept. El învață pe cei smeriți calea Sa. 10Toate cărările Domnului sunt îndurare și credincioșie, pentru cei ce păzesc legământul și poruncile Lui. 11Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este! 12Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă. 13El va locui în fericire, și sămânța lui va stăpâni țara. 14Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, și legământul făcut cu El le dă învățătură. 15Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laț. 16Privește-mă și ai milă de mine, căci sunt părăsit și nenorocit. 17Neliniștea inimii mele crește: scoate-mă din necazul meu! 18Uită-Te la ticăloșia și truda mea, și iartă-mi toate păcatele mele. 19Vezi cât de mulți sunt vrăjmașii mei, și cu ce ură mare mă urmăresc. 20Păzește-mi sufletul, și scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de rușine când mă încred în Tine! 21Să mă ocrotească nevinovăția și neprihănirea, când îmi pun nădejdea în Tine! 22Izbăvește, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.