Vechiul Testament
Psalmii 22
1(Către mai marele cântăreților. Se cântă ca „cerboaica zorilor”. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! pentru ce m-ai părăsit, și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile mele? 2Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi: strig și noaptea, și tot n-am odihnă. 3Totuși Tu ești Cel Sfânt, și Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel. 4În Tine se încredeau părinții noștri: se încredeau, și-i izbăveai. 5Strigau către Tine, și erau scăpați; se încredeau în Tine, și nu rămâneau de rușine. 6Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor. 7Toți ceice mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic: 8„S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubește!”- 9Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei, m-ai pus la adăpost de orice grijă la țîțele mamei mele; 10de când eram la sânul mamei, am fost supt paza Ta, din pântecele mamei ai fost Dumnezeul meu. 11Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, și nimeni nu-mi vine în ajutor. 12O mulțime de tauri sunt împrejurul meu, niște tauri din Basan mă înconjoară. 13Își deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfâșie și răcnește. 14Am ajuns ca apa, care se scurge, și toate oasele mi se despart; mi s-a făcut inima ca ceara, și se topește înlăuntrul meu. 15Mi se usucă puterea ca lutul, și mi se lipește limba de cerul gurii: m-ai adus în țărâna morții. 16Căci niște câni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiți dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mânile și picioarele: 17toate oasele aș putea să mi le număr. Ei, însă, pândesc și mă privesc; 18își împart hainele mele între ei, și trag la sorț pentru cămașa mea. 19Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu! 20Scapă-mi sufletul de sabie, și viața din ghiarele cânilor! 21Scapă-mă din gura leului, și scoate-mă din coarnele bivolului! 22Voi vesti Numele Tău fraților mei, și Te voi lăuda în mijlocul adunării. 23Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-L! Voi toți, sămânța lui Iacov, slăviți-L! Cutremurați-vă înaintea Lui, voi toți, sămânța lui Israel! 24Căci El nici nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile celui nenorocit, și nu-Și ascunde Fața de el, ci îl ascultă când strigă către El. 25În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: și-mi voi împlini juruințele în fața celor ce se tem de Tine. 26Cei săraci vor mânca și se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie! 27Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. 28Căci a Domnului este împărăția: El stăpânește peste neamuri. 29Toți cei puternici de pe pământ vor mânca și se vor închina și ei; înaintea Lui se vor pleca toți ceice se pogoară în țărână, ceice nu pot să-și păstreze viața. 30O sămânță de oameni li va sluji; și se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei. 31Aceștia vor veni și vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naște.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.