Vechiul Testament
Psalmii 2
1pentru ce se întărâtă nemulțumirile, și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșerte? 2Împărații pământului se răscoală, și domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului Său, zicând: 3„Să le rupem legăturile și să scăpăm de lanțurile lor!”- 4Cel ce șade în ceruri râde, Domnul Își bate joc de ei. 5Apoi, în mânia Lui, le vorbește, și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând: 6„Totuși, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.” 7„Eu voi vesti hotărârea Lui,”-zice Unsul-„Domnul Mi-a zis: ,Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. 8Cere-Mi, și-Ți voi da neamurile de moștenire, și marginile pământului în stăpânire! 9Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.” 10Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune! Luați învățătură, judecătorii pământului! 11Slujiți Domnului cu frică, și bucurați-vă, tremurând. 12Dați cinste Fiului, ca să nu Se mânie, și să nu pieriți pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toți câți se încred în El!
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.