Vechiul Testament
Psalmii 19
1(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mânilor Lui. 2O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el. 3Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: 4dar răsunetul lor străbate tot pământul, și glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. 5Și soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: 6răsare la un capăt al cerurilor, și își isprăvește drumul la celalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui. 7Legea Domnului este desăvârșită, și înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată și dă înțelepciune celui neștiutor. 8Orânduirile Domnului sunt fără prihană, și veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii. 9Frica de Domnul este curată, și ține pe vecie; judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. 10Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. 11Robul Tău primește și el învățătura dela ele; pentru cine le păzește, răsplata este mare. 12Cine își cunoaște greșelile făcute din neștiință? Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc! 13Păzește de asemenea pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari. 14Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele, și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu!
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.