Vechiul Testament
Psalmii 144
1(Un psalm al lui David.) Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mânile la luptă, degetele la bătălie, 2Binefăcătorul meu și Cetățuia mea, Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu! 3Doamne, ce este omul, ca să iei cunoștință de el, fiul omului ca să iei seama la el? 4Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece. 5Pleacă cerurile, Doamne, și pogoară-Te! Atinge munții, ca să fumege! 6Fulgeră, și risipește pe vrăjmașii mei! Aruncă-Ți săgețile, și pune-i pe fugă! 7Întinde-Ți mânile de sus, izbăvește-mă și scapă-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin, 8a căror gură spune neadevăruri, și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă. 9Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde. 10Tu, care dai împăraților biruința, care ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David, 11izbăvește-mă și scapă-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!... 12Fiii noștri sunt ca niște odrasle, care cresc în tinereța lor; fetele noastre ca niște stâlpi săpați frumos, care fac podoaba caselor împărătești. 13Grânarele noastre sunt pline, și gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulțesc cu miile, cu zecile de mii, în câmpiile noastre: 14vițelele noastre sunt prăsitoare; nu-i nicio pagubă, nicio robie, nici un țipăt în ulițele noastre! 15Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul!
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.