Vechiul Testament
Psalmii 109
1(Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! 2Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea și înșelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă, 3mă înconjoară cu cuvântări pline de ură, și se războiesc cu mine fără temei. 4Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt protivnici; dar eu alerg la rugăciune. 5Ei îmi întorc rău pentru bine, și ură pentru dragostea mea. 6Pe vrăjmașul meu pune-l supt stăpânirea unui om rău, și un pârâș să stea la dreapta lui! 7când va fi judecat, să fie găsit vinovat, și rugăciunea lui să treacă drept un păcat! 8Puține să-i fie zilele la număr, și slujba să i-o ia altul! 9Să-i rămână copiii orfani, și nevastă-sa văduvă! 10Copiii lui să umble fără niciun căpătâi și să cerșească, să-și caute pânea departe de locuința lor dărâmată! 11Cel ce l-a împrumutat, să-i pună mâna pe tot ce are, și străinii să-i jăfuiască rodul muncii lui! 12Nimeni să nu mai țină la el, și nimeni să n-aibă milă de orfanii lui! 13Urmașii lui să fie nimiciți, și să li se stângă numele în neamul următor! 14Nelegiuirea părinților săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului, și să nu se șteargă păcatul mamei lui! 15Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le șteargă pomenirea de pe pământ, 16pentru că nu și-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit și pe cel lipsit, până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită! 17Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el! 18Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase! 19De aceea, să-i slujească de veșmânt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins! 20Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmașilor mei, și a celor ce vorbesc cu răutate de mine! 21Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăvește-mă! 22sunt nenorocit și lipsit, și îmi e rănită inima înlăuntrul meu. 23Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă. 24Mi-au slăbit genunchii de post, și mi s-a sleit trupul de slăbiciune. 25Am ajuns de ocară lor; când mă privesc ei, dau din cap. 26Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta! 27Și să știe că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta! 28Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntați, iar robul Tău se va bucura. 29Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu rușinea lor cum se acopăr cu o manta! 30Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulțimii; 31căci El stă la dreapta săracului, ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.