Vechiul Testament
Psalmii 108
1(O cântare. Un psalm al lui David.) Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule! Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea! 2Deșteptați-vă, alăută și arfă! Mă voi trezi în zori de zi. 3Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cânta printre neamuri. 4Căci mare este bunătatea Ta și se înalță mai pe sus de ceruri, iar credincioșia Ta până la nori. 5Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și fie slava Ta peste tot pământul! 6Pentru ca prea iubiții Tăi să fie izbăviți, scapă-ne prin dreapta Ta, și ascultă-ne! 7Dumnezeu a vorbit în sfințenia Lui: „Voi birui, voi împărți Sihemul, voi măsura valea Sucot; 8al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este întăritura capului Meu, și Iuda, toiagul Meu de cârmuire; 9Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălțămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra țării Filistenilor!” 10Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom? 11Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, și care nu vrei să mai ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre? 12Dă-ne ajutor în necaz, căci zădarnic este ajutorul omului. 13Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmașii noștri.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.