Vechiul Testament
Psalmii 107
1„Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!” 2Așa să zică cei răscumpărați de Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmașului, 3și pe care i-a strâns din toate țările: dela răsărit și dela apus, dela miazănoapte și dela mare. 4Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, și nu găseau nicio cetate, unde să poată locui. 5Sufereau de foame și de sete; le tânjea sufletul în ei. 6Atunci, în strâmtorarea lor au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor; 7i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit. 8O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! 9Căci el a potolit setea sufletului însetat, și a umplut de bunătăți sufletul flămând. 10Cei ce ședeau în întuneric și umbra morții, trăiau legați în ticăloșie și în fiare, 11pentru că se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt. 12El le-a smerit inima prin suferință: au căzut, și nimeni nu i-a ajutat. 13Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor. 14i-a scos din întuneric și din umbra morții, și le-a rupt legăturile. 15O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! 16Căci El a sfărâmat porți de aramă, și a rupt zăvoare de fier. 17Nebunii, prin purtarea lor vinovată, și prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociți. 18Sufletul lor se desgustase de orice hrană, și erau lângă porțile morții. 19Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor; 20a trimes cuvântul Său și i-a tămăduit, și i-a scăpat de groapă. 21O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, și pentu minunile Lui față de fiii oamenilor! 22Să-I aducă jertfe de mulțămiri, și să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie. 23Ceice se pogorâseră pe mare în corăbii, și făceau negoț pe apele cele mari, 24aceia au văzut lucrările Domnului și minunile Lui în mijlocul adâncului. 25El a zis, și a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. 26Se suiau spre ceruri, se pogorau în adânc; sufletul le era perdut în fața primejdiei. 27Apucați de amețeală, se clătinau ca un om beat, și zădarnică le era toată iscusința. 28Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor. 29A oprit furtuna, a adus liniștea, și valurile s-au potolit. 30Ei s-au bucurat că valurile s-au liniștit, și Domnul i-a dus în limanul dorit. 31O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! 32Să-L înalțe în adunarea poporului, și să-L laude în adunarea bătrânilor! 33El preface râurile în pustiu, și izvoare de apă în pământ uscat, 34țara roditoare în țară sărată, din pricina răutății locuitorilor ei. 35Tot El preface pustiul în iaz, și pământul uscat în izvoare de ape. 36Așează acolo pe cei flămânzi, și ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea; 37însămânțează ogoare, sădesc vii, și-i culeg roadele. 38El îi binecuvintează, și se înmulțesc nespus, și nu le împuținează vitele. 39Dacă sunt împuținați și apăsați prin asuprire, nenorocire și suferință, 40El varsă disprețul peste cei mari, și-i face să pribegească prin pustiuri fără drum, 41dar ridică pe cel lipsit, izbăvește pe cel nevoiaș, și înmulțește familiile ca pe niște turme. 42„Oamenii fără prihană văd lucrul acesta și se bucură, și orice nelegiuire își închide gura!” 43Cine este înțelept, să ia seama la aceste lucruri, și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.