Vechiul Testament
Psalmii 106
1Lăudați pe Domnul! Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veci! 2Cine va putea spune isprăvile mărețe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui? 3Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme! 4Adu-Ți aminte de mine, Doamne, în bunăvoința Ta pentru poporul Tău! Adu-Ți aminte de mine, și dă-i ajutorul Tău, 5ca să văd fericirea aleșilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, și să mă laud cu moștenirea Ta! 6Noi am păcătuit ca și părinții noștri, am săvârșit nelegiuirea, am făcut rău. 7Părinții noștri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu și-au adus aminte de mulțimea îndurărilor Tale, și au fost neascultători la mare, la marea Roșie. 8Dar El i-a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Și arate puterea. 9A mustrat marea Roșie, și ea s-a uscat; și i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu. 10i-a scăpat din mâna celui ce-i ura, și i-a izbăvit din mâna vrăjmașului. 11Apele au acoperit pe protivnicii lor. N-a rămas unul măcar din ei. 12Atunci ei au crezut în cuvintele Lui și au cântat laudele Lui. 13Dar au uitat curând lucrările Lui, și n-au așteptat împlinirea planurilor Lui. 14Ci i-a apucat pofta în pustie, și au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. 15El le-a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei. 16În tabără au fost geloși pe Moise, și pe Aaron, sfântul Domnului. 17Atunci s-a deschis pământul, și a înghițit pe Datan, și s-a închis deasupra cetei lui Abiram. 18Focul le-a aprins ceata, și flacăra a mistuit pe cei răi. 19Au făcut un vițel în Horeb. S-au închinat înaintea unui chip turnat, 20și au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănâncă iarbă. 21Au uitat pe Dumnezeu, mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt, 22minuni în țara lui Ham, semne minunate la marea Roșie. 23Și El a vorbit să-i nimicească: dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui, ca să-L abată dela mânia Lui și să-L oprească să-i nimicească. 24Ei au nesocotit țara desfătărilor; n-au crezut în Cuvântul Domnului, 25ci au cârtit în corturile lor, și n-au ascultat de glasul Lui. 26Atunci El a ridicat mâna și a jurat că-i va face să cadă în pustie, 27că le va doborâ sămânța printre neamuri, și-i va împrăștia în mijlocul țărilor. 28Ei s-au alipit de Baal-Peor, și au mâncat vite jertfite morților. 29Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor, și o urgie a izbucnit între ei. 30Dar Fineas s-a sculat și a făcut judecată, și astfel urgia s-a oprit. 31Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie. 32Ei au mâniat pe Domnul la apele Meriba; și Moise a fost pedepsit din pricina lor. 33Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui, și Moise a vorbit în chip ușuratic cu buzele. 34Ei n-au nimicit popoarele, pe care le poruncise Domnul să le nimicească. 35Ci s-au amestecat cu neamurile, și au învățat faptele lor, 36au slujit idolilor lor, care au fost o cursă pentru ei. 37Și-au jertfit fiii și fiicele la idoli, 38au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor și fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, și țara a fost spurcată astfel prin omoruri. 39S-au spurcat prin faptele lor, au desfrânat prin faptele lor. 40Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său, și a urât moștenirea Lui. 41i-a dat în mânile neamurilor, cei ce îi urau au stăpânit peste ei, 42vrăjmașii lor i-au asuprit, și au fost smeriți supt puterea lor. 43El de mai multe ori i-a izbăvit, dar ei s-au arătat neascultători în planurile lor, și au ajuns nenorociți prin nelegiuirea lor. 44Dar El le-a văzut strâmtorarea, când le-a auzit strigătele. 45Și-a adus aminte de legământul Său, și a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare: 46a stârnit pentru ei mila tuturor celor ce i țineau prinși de război. 47Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, și strânge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt, și să ne fălim cu lauda Ta! 48Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecincie în vecinicie! Și tot poporul să zică: „Amin! Lăudați pe Domnul!”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.