Vechiul Testament
Psalmii 102
1(O rugăciune a unui nenorocit, când este doborât de întristare și își varsă plângerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, și s-ajungă strigătul meu până la Tine! 2Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ți urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrab! 3Căci zilele mele pier ca fumul, și oasele îmi ard ca un tăciune. 4Inima îmi este lovită, și mi se usucă întocmai ca iarba; până și pânea uit să mi-o mănânc. 5Așa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne. 6Seamăn cu pelicanul din pustie, sunt ca o cucuvaie din dărâmături; 7nu mai pot dormi, și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș. 8În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmașii mei, și protivnicii mei jură pe mine în mânia lor. 9Mănânc țărână în loc de pâne, și îmi amestec lacrămile cu băutura, 10din pricina mâniei și urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat, și m-ai aruncat departe. 11Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, și mă usuc ca iarba. 12Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie, și pomenirea Ta ține din neam în neam. 13Tu Te vei scula, și vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el. 14Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, și le e milă de țărâna lui. 15Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, și toți împărații pământului de slava Ta. 16Da, Domnul va zidi iarăși Sionul, și Se va arăta în slava Sa. 17El ia aminte la rugăciunea nevoiașului, și nu-i nesocotește rugăciunea. 18Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, și poporul, care se va naște, să laude pe Domnul! 19Căci El privește din înălțimea sfințeniei Lui; Domnul privește din ceruri pe pământ, 20ca să audă gemetele prinșilor de război, si să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte; 21pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, și laudele lui în Ierusalim, 22când se vor strânge toate popoarele, și toate împărățiile, ca să slujească Domnului. 23El mi-a frânt puterea în drum, și mi-a scurtat zilele, 24Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani țin vecinic!” 25Tu ai întemeiat în vechime pământul, și cerurile sunt lucrarea mânilor Tale. 26Ele vor pieri, dar Tu vei rămânea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veșmânt, și se vor schimba. 27Dar Tu rămâi Acelaș, și anii Tăi nu se vor sfârși. 28Fiii robilor Tăi își vor locui țara, și sămânța lor va rămânea înaintea Ta.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.