Vechiul Testament
Proverbe 30
1Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înțelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel și pentru Ucal. 2Negreșit, sunt mai prost decât oricine, și n-am pricepere de om. 3N-am învățat înțelepciunea, și nu cunosc știința sfinților. 4Cine s-a suit la ceruri, și cine s-a pogorât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numește el, și cum cheamă pe fiul său? Știi tu lucrul acesta?- 5Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru ceice se încred în El. 6N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească, și să fii găsit mincinos. 7Două lucruri Îți cer; nu mi le opri, înainte de moarte! 8Depărtează dela mine neadevărul și cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pânea care-mi trebuie. 9Ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine, și să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, și să iau în deșert Numele Dumnezeului Meu. 10Nu cleveti pe un slujitor la stăpânul lui, ca să nu te blesteme și să te faci vinovat. 11Este un neam de oameni care blastămă pe tatăl său, și nu binecuvintează pe mamă-sa. 12Este un neam de oameni care se crede curat, și totuși, nu este spălat de întinăciunea lui. 13Este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufași, și care își țin pleoapele sus. 14Este un neam de oameni, ai căror dinți sunt niște săbii, și ale căror măsele sunt niște cuțite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ, și pe cei lipsiți dintre oameni. 15Lipitoarea are două fete: „Dă! dă!” Trei lucruri sunt nesățioase, patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!”, 16și anume: Locuința morților, femeia stearpă, pământul, care nu este sătul de apă, și focul, care nu zice niciodată: „Destul!”- 17Pe ochiul care își bate joc de tatăl său, și nesocotește ascultarea de mamă, îl vor scobi corbii dela pârâu, și îl vor mânca puii de vultur. 18Trei lucruri sunt mai pesus de puterile mele, și chiar patru pe care nu le pot pricepe: 19urma vulturului pe cer, urma șarpelui pe stâncă, urma corăbiei în mijlocul mării, și urma omului la o fată. 20Tot așa este și calea femeii preacurve: ea mănâncă, și se șterge la gură, și apoi zice: „N-am făcut nimic rău.”- 21Trei lucruri fac să se răscoale o țară, și patru lucruri nu le poate suferi: 22un rob, care a început să împărățească, un nebun, care are pâne din belșug, 23o femeie disprețuită care se mărită, și o roabă care moștenește pe stăpână-sa. 24Patru vietăți sunt mai mici pe pământ, și totuși din cele mai înțelepte: 25furnicile, care nu sunt un popor tare, dar își pregătesc hrana vara, 26șoarecii de munte, care nu sunt un popor puternic, dar își așează locuința în stânci; 27lăcustele n-au împărat, și totuși pornesc toate în cete; 28păianjenul îl poți prinde cu mânile, și se găsește totuși în casele împăraților. 29Trei ființe au o ținută frumoasă, și patru au mers măreț: 30leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui, 31calul închingat gata, și țapul; și împăratul, căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. 32Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie, și dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură: 33căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge, și stoarcerea mâniei dă certuri.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.