Vechiul Testament
Proverbe 23
1Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte: 2pune-ți un cuțit în gât, dacă ești prea lacom. 3Nu pofti mâncările lui alese, căci sunt o hrană înșelătoare. 4Nu te chinui ca să te îmbogățești, nu-ți pune priceperea în aceasta. 5Abia ți-ai aruncat ochii spre ea și nu mai este; căci bogăția își face aripi, și, ca vulturul, își ia sborul spre ceruri. 6Nu mânca pânea celui pismaș, și nu pofti mâncările lui alese, 7căci el este ca unul care își face socotelile în suflet. „Mănâncă și bea”, îți va zice el; dar inima lui nu este cu tine. 8Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa, și cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt perdute. 9Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocotește cuvintele tale înțelepte. 10Nu muta hotarul văduvei, și nu intra în ogorul orfanilor, 11căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta. 12Deschide-ți inima la învățătură, și urechile la cuvintele științei. 13Nu cruța copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri. 14Lovindu-l cu nuiaua, îi scoți sufletul din locuința morților. 15Fiule, dacă-ți va fi inima înțeleaptă, inima mea se va bucura; 16și lăuntrul meu se va veseli, când buzele tale vor spune ce este bine. 17Să nu-ți pizmuiască inima pe cei păcătoși, ci să aibă totdeauna frică de Domnul; 18căci este o răsplată, și nu ți se va tăia nădejdea. 19Ascultă, fiule, și fii înțelept; îndreaptă-ți inima pe calea cea dreaptă. 20Nu fi printre ceice beau vin, nici printre ceice se îmbuibează cu carne. 21Căci bețivul și cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, și ațipirea te face să porți zdrențe. 22Asculă pe tatăl tău, care te-a născut, și nu nesocoti pe mamă-ta, când a îmbătrânit. 23Cumpără adevărul, și nu-l vinde, înțelepciunea, învățătura și priceperea. 24Tatăl celui neprihănit se veselește, și cel ce dă naștere unui înțelept se bucură. 25Să se bucure tatăl tău și mama ta, să se veselească cea care te-a născut. 26Fiule, dă-mi inima ta, și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele. 27Căci curva este o groapă adâncă, și străina o fântână strâmtă. 28Ea pândește ca un hoț, și mărește între oameni numărul celor stricați. 29Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roși? 30Ale celor ce întârzie la vin, și se duc să golească paharul cu vin amestecat. 31Nu te uita la vin când curge roș și face mărgăritare în pahar; el alunecă ușor, 32dar pe urmă ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilisc. 33Ochii ți se vor uita după femeile altora, și inima îți va vorbi prostii. 34Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg. 35„M-a lovit... dar nu mă doare!... M-a bătut... dar nu simt nimic! când... mă voi trezi? Mai vreau vin!”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.