Vechiul Testament
Proverbe 17
1Mai bine o bucată de pâne uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!- 2Un argat cu minte stăpânește peste fiul care face rușine, și va împărți moștenirea cu frații lui. 3Tigaia lămurește argintul, și cuptorul lămurește aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. 4Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. 5Cine își bate joc de sărac, își bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămânea nepedepsit. 6Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, și părinții sunt slava copiilor lor. 7Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puțin cuvintele mincinoase în gura unui om de viță aleasă!- 8Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbândesc. 9Cine acopere o greșală, caută dragostea, dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. 10O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun. 11Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. 12Mai bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui. 13Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. 14Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; De aceea, curmă cearta înainte de a se înteți. 15Cel ce iartă pe vinovat și osândește pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. 16La ce slujește argintul în mâna nebunului? Să cumpere înțelepciunea?... Dar n-are minte. 17Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge ca un frate. 18Omul fără minte dă chezășie, se pune chezaș pentru aproapele său. 19Cine iubește certurile iubește păcatul, și cine-și zidește poarta prea înaltă, își caută pieirea. 20Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea, și cel cu limba stricată cade în nenorocire. 21Cine dă naștere unui nebun va avea întristare, și tatăl unui nebun nu poate să se bucure. 22O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. 23Cel rău primește daruri pe ascuns, ca să sucească și căile dreptății. 24Înțelepciunea este în fața omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. 25Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, și amărăciune celei ce l-a născut. 26Nu este bine să osândești pe cel neprihănit la o gloabă, nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. 27Cine își înfrânează vorbele, cunoaște știința, și cine are duhul potolit este un om priceput. 28Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ținea gura.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.