Vechiul Testament
Isaia 9
1Totuși întunericul nu va împărăți vecinic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară țara lui Zabulon și țara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ținutul de lângă mare, țara de dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor. 2Poporul, care umbla în întuneric, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină. 3Tu înmulțești poporul, îi dai mari bucurii; și el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriș, cum se veselește la împărțirea prăzii. 4Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul, care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian. 5Căci orice încălțăminte purtată în învălmășala luptei, și orice haină de război tăvălită în sânge, vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc. 6Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. 7El va face ca domnia Lui să crească, și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oștirilor. 8Domnul trimete un cuvânt împotriva lui Iacov: cuvânt care cade asupra lui Israel. 9Tot poporul va avea cunoștință de el, Efraim și locuitorii Samariei, care spun cu mândrie și îngâmfare: 10„Au căzut niște cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite, au fost tăiați niște smochini din Egipt, dar îi vom înlocui cu cedri.” 11De aceea Domnul va ridica împotriva lor pe vrăjmașii lui Rețin, și va stârni pe vrăjmașii lor: 12pe Sirieni de la răsărit, pe Filisteni de la apus; și vor mânca pe Israel cu gura plină; cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește, și mâna Lui este tot întinsă. 13Căci nici poporul nu se întoarce la Cel ce-l lovește, și nu caută pe Domnul oștirilor. 14De aceea Domnul va smulge din Israel capul și coada, ramura de finic și trestia, într-o singură zi. 15(Bătrânul și dregătorul sunt capul, și proorocul, care învață pe oameni minciuni, este coada.) 16Cei ce povățuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire, și cei ce se lasă povățuiți de ei sunt pierduți. 17De aceea nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii lor, nici să aibă milă de orfanii și văduvele lor, căci toți sunt niște nelegiuiți și niște răi, și toate gurile lor spun mișelii. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește, și mâna Lui este tot întinsă. 18Căci răutatea arde ca un foc, care mănâncă mărăcini și spini, aprinde desișul pădurii, din care se înalță stâlpi de fum. 19De mânia Domnului oștirilor, țara parcă ar fi aprinsă, și poporul este ca ars de foc; nimeni nu cruță pe fratele său, 20fiecare jăfuiește în dreapta, și rămâne flămând, mănâncă în stânga, și nu se satură. La urmă își mănâncă fiecare carnea brațului său: 21Manase mănâncă pe Efraim, Efraim pe Manase, și amândoi împreună pe Iuda. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește, și mâna Lui este tot întinsă.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.