Vechiul Testament
Isaia 59
1Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, 2ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedecă să v-asculte! 3Căci mânile vă sunt mânjite de sânge, și degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, și limba voastră vorbește nelegiuiri. 4Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuiesc pe lucruri deșerte și spun neadevăruri, zămislesc răul, și nasc nelegiuirea. 5Clocesc ouă de basilic și țes pânze de păianjen. Cine mănâncă din ouăle lor, moare; și dacă se sparge vreunul, iese o năpârcă. 6pânzele lor nu slujesc la facerea hainelor, și nu pot să se acopere cu lucrare lor; căci lucrările lor sunt niște lucrări nelegiuite, și în mânile lor sunt fapte de silnicie. 7Picioarele lor aleargă spre rău, și se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri nelegiuite, prăpădul și nimicirea sunt pe drumul lor. 8Ei nu cunosc calea păcii, și în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaște pacea. 9De aceea hotărârea de izbăvire este departe de noi și mântuirea nu ne ajunge. Așteptăm lumina, și iată întunericul, lucirea, și umblăm în negură! 10bâjbăim ca niște orbi dealungul unui zid, bâjbăim ca ceice n-au ochi, ne poticnim ziua nameaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm izbăvirea, și nu este, așteptăm mântuirea, și ea este departe de noi. 12Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta, și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi, și ne cunoaștem nelegiuirile noastre. 13Am fost vinovați și necredincioși față de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare și răzvrătire, am cugetat și vorbit cuvinte mincinoase; 14și astfel izbăvirea s-a întors îndărăt, și mântuirea a stat deoparte; căci adevărul s-a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie. 15Adevărul s-a făcut nevăzut, și cel ce se depărtează de rău este jăfuit. Domnul vede, cu privirea mânioasă, că nu mai este nicio neprihănire. 16El vede că nu este nici un om, și Se miră că nimeni nu mijlocește. Atunci brațul Lui Îi vine în ajutor, și neprihănirea Lui Îl sprijinește. 17Se îmbracă cu neprihănire ca și cu o platoșă, Își pune pe cap coiful mântuirii; ia răzbunarea ca o haină, și Se acopere cu gelozia ca și cu o manta. 18El va răsplăti fiecăruia după faptele lui, va da protivnicilor Săi mânia, va întoarce la fel vrăjmașilor săi, și va da ostroavelor plata cuvenită! 19Atunci se vor teme de Numele Domnului cei dela apus, și de slava Lui cei dela răsăritul soarelui; când va năvăli vrăjmașul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă. 20„Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, care se vor întoarce dela păcatele lor, zice Domnul. 21„Și iată legământul Meu, cu ei, zice Domnul: ,Duhul Meu, care Se odihnește peste tine, și cuvintele Mele, pe care le-am pus în gura ta, nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum și până-n veac, zice Domnul.”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.