Vechiul Testament
Isaia 51
1„Ascultați-Mă, voi, care umblați după neprihănire, care căutați pe Domnul! Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți, spre gaura gropii din care ați fost scoși. 2Uitați-vă la părintele vostru Avraam, și spre Sara care v-a născut; căci l-am chemat, când era numai el singur, l-am binecuvântat și înmulțit. 3Tot astfel, Domnul are milă de Sion, și mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai, și pământul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria și veselia vor fi mijlocul lui, mulțămiri și cântări de laudă. 4Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieși Legea, și voi pune Legea Mea lumină popoarelor. 5Neprihănirea Mea este aproape, mântuirea Mea se va arăta, și brațele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine, și se vor încrede în brațul Meu. 6Ridicați ochii spre cer, și priviți în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrențe ca o haină, și locuitorii lui vor muri ca niște muște; dar mântuirea Mea va dăinui în veci, și neprihănirea Mea nu va avea sfârșit. 7Ascultați-Mă, voi care cunoașteți neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, și nu tremura de ocările lor. 8Căci îi va mânca molia ca pe o haină, și-i va roade vermele cum roade lâna; dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, și mântuirea Mea se va întinde din veac în veac.” 9Trezește-te, trezește-te și îmbracă-te cu putere, braț al Domnului! Trezește-te, ca în zilele de odinioară, și în veacurile din vechime! Oare n-ai doborât Tu Egiptul, și ai străpuns balaurul? 10Nu ești Tu acela, care ai uscat marea, apele adâncului celui mare, și ai croit în adâncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpărați? 11Astfel cei răscumpărați de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări de biruință, și o bucurie vecinică le va încununa capul; îi va apuca veselia și bucuria, iar durerea și gemetele vor fugi. 12Eu, Eu vă mângâi. Dar cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor, și de fiul omului, care trece ca iarba, 13și să uiți pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pământul? Dece să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde este mânia asupritorului? 14În curând cel încovoiat supt fiare va fi deslegat; nu va muri în groapă, și nu va duce lipsă de pâne. 15Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care stârnesc marea și fac să-i urle valurile, și al cărui Nume este Domnul oștirilor. 16Eu pun cuvintele Mele în gura ta, și te acopăr cu umbra mânii Mele, ca să întind ceruri noi și să întemeiez un pământ nou, și să zic Sionului: ,Tu ești poporul Meu!” 17Trezește-te, trezește-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mâna Domnului potirul mâniei Lui, care ai băut, ai sorbit până în fund potirul amețelii! 18Căci nu este nici unul, care să-l călăuzească, din toți copiii pe care i-a născut, nu este niciunul, care să-l ia de mână din toți copiii pe care i-a crescut. 19Amândouă aceste lucruri ți s-au întâmplat:-dar cine te va plânge?-pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia.,Cum să te mângâi eu?” 20Fiii tăi, leșinați, zăceau în toate colțurile ulițelor, ca cerbul într-un laț, plini de mânia Domnului, și de mustrarea Dumnezeului tău. 21De aceea, nenorocitule, beat ce ești, dar nu de vin, ascultă: 22,Așa vorbește Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: ,Iatăcă îți iau din mână potirul amețelii, potirul mâniei Mele, că să nu mai bei din el! 23Și îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îți ziceau: ,Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!” Îți făceai atunci spinarea ca un pământ, și ca o uliță pentru trecători.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.