Vechiul Testament
Isaia 47
1„Pogoară-te și șezi în țărână, fecioară, fiica Babilonului; șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica Haldeilor; căci nu te vor mai numi supțirică și plăcută. 2Ia pietrele de moară, și macină făină; scoate-ți măhrama, ridică-ți poala rochiei, descopere-ți picioarele, treci râurile! 3Goliciunea ți se va descoperi, și ți se va vedea rușinea. Îmi voi răzbuna, și nu voi cruța pe nimeni.”- 4„Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oștirilor, Sfântul lui Israel.”- 5„Șezi într-un colț, și taci, fata Haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor. 6Mă mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem moștenirea, și-i dădusem în mânile tale: dar tu n-ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu jugul asupra bătrânului. 7Tu ziceai: ,În veci voi fi împărăteasă!” și nu te-ai gândit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârșească. 8Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: ,Eu, și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, și nu voi fi niciodată lipsită de copii!” 9Și totuși aceste două lucruri ți se vor întâmpla deodată, în aceeaș zi: și perderea copiilor și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descântece. 10Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: ,Nimeni nu mă vede!” Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ,Eu și numai eu.” 11De aceea nenorocirea va veni peste tine, fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine, fără s-o poți împăca; și deodată va veni peste tine prăpădul, pe neașteptate. 12Vino dar cu descântecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinereță; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. 13Te-ai obosit tot întrebând: să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întâmple! 14Iată-i, au ajuns ca miriștea, pe care o arde focul, și nu-și vor scăpa viața din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzește cineva, nici un foc, la care stă. 15Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Și cei cu care ai făcut negoț din tinereța ta se vor risipi fiecare într-o parte: și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor.”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.