Vechiul Testament
Isaia 41
1„Tăceți, ostroave, și ascultați-Mă! Să-și învioreze popoarele puterea, să înainteze, și să vorbească! Să ne apropiem și să ne judecăm împreună. 2Cine a ridicat dela răsărit pe acela pe care, în neprihănirea Lui, îl cheamă să calce pe urmele Lui? Cine îi supune neamuri și împărați? Cine le face sabia praf, și arcul o pleavă luată de vânt? 3El îi urmărește, merge în pace pe un drum pe care n-a mai călcat nici odată cu piciorul lui. 4Cine a făcut și a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile dela început, Eu, Domnul, cel dintâi și Acelaș până în cele din urmă veacuri. 5Ostroavele văd lucrul acesta și se tem, capetele pământului tremură: se apropie și vin. 6Se ajută unul pe altul, și fiecare zice fratelui său: ,Fii cu inimă!” 7Lemnarul îmbărbătează pe argintar; Cel ce lustruiește cu ciocanul îmbărbătează pe Cel ce bate pe nicovală, zicând despre îmbinare: ,Este bună!” și țintuiește idolul în cuie ca să nu se clatine.” 8Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânța lui Avraam, prietenul Meu, 9tu, pe care te-am luat dela marginile pământului, și pe care te-am chemat dintr-o țară depărtată, căruia ți-am zis: „Tu ești robul Meu, te aleg, și nu te lepăd!” 10nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. 11Iată, înfruntați, și acoperiți de rușine, vor fi toți ceice sunt mâniați pe tine; vor fi nimiciți și vor pieri, ceice ți se împotrivesc. 12Îi vei căuta, și nu-i vei mai găsi, pe ceice se certau cu tine; vor fi nimiciți, vor fi perduți cei ce se războiau cu tine. 13Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: „Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor! 14Nu te teme de nimic, vermele lui Iacov, și rămășiță slabă a lui Israel; căci Eu îți vin în ajutor,-zice Domnul,-și Sfântul lui Israel este mântuitorul tău. 15Iată, te fac o sanie ascuțită, nouă de tot, cu mulți dinți; vei zdrobi, vei sfărâma munții, și vei face dealurile ca pleava. 16Le vei vântura, și le va lua vântul, și un vârtej le va risipi, dar tu, te vei bucura în Domnul, te vei făli cu Sfântul lui Israel. 17Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă, și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. 18Voi face să izvorască râuri pe dealuri, și izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz, și pământul uscat în șivoaie de ape; 19voi sădi cedri, salcâmi, mirți și măslini în pustie; voi pune chiparoși, ulmi, și merișori turcești la un loc în pustie, 20ca să vadă cu toții și să știe, să priceapă și să înțeleagă că mâna Domnului a făcut aceste lucruri, și Sfântul lui Israel le-a zidit.” 21„Apărați-vă pricina,-zice Domnul-arătați-vă dovezile cele mai tari”, zice Împăratul lui Iacov. 22„Să le arate, și să ne spună ce are să se întâmple; care sunt proorociile pe care le-ați făcut vreodată? Spuneți, ca să luăm seama la ele, și să le vedem împlinirea; sau, vestiți-ne viitorul. 23Spuneți-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să știm că sunteți dumnezei, faceți măcar ceva bun sau rău, ca să vedem și să privim cu toții. 24Iată că nu sunteți nimic și lucrarea voastră este nimic; o scârbă este cine vă alege pe voi. 25Am sculat pe cineva dela miazănoapte, și vine dela răsărit; el cheamă Numele Meu; trece peste voivozi ca pe noroi și-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul. 26Cine a vestit lucrul acesta dela început, ca să-l știm, și cu mult înainte, ca să zicem: ,Are dreptate?” Nimeni nu l-a vestit, nimeni nu l-a proorocit, și nimeni n-a auzit cuvintele voastre. 27Eu, Cel dintâi, am zis Sionului: ,Iată-i, iată-i!” Și Ierusalimului: ,Îți trimet un vestitor de vești bune!” 28Căci Mă uit, și nu este nimeni, nimeni între ei care să proorocească și care să poată răspunde, dacă-l voi întreba. 29Iată că toți sunt nimic, lucrările lor sunt zădarnice, idolii lor sunt o suflare goală!”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.