Vechiul Testament
Isaia 38
1În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Proorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el, și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ,Pune-ți în rânduială casa, căci vei muri, și nu vei mai trăi.” 2Ezechia s-a întors cu fața la părete, și a făcut Domnului următoarea rugăciune: 3„Doamne, adu-Ți aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și inimă curată, și am făcut ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a vărsat multe lacrămi. 4Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel: 5„Du-te, și spune lui Ezechia: ,Așa vorbește Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: ,Am auzit rugăciunea ta și am văzut lacrămile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieții tale. 6Te voi izbăvi pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei; voi ocroti cetatea aceasta. 7Și iată semnul din partea Domnului după care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit: 8voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor cu care s-a pogorât soarele pe cadranul lui Ahaz.” Și soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se pogorâse. 9cântarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii și însănătoșerii lui. 10„Ziceam: ,În cei mai buni ani ai vieții mele trebuie să mă duc la porțile locuinței morților! sunt pedepsit cu perderea celorlalți ani ai mei, care-mi mai rămân! 11Ziceam: ,Nu voi mai vedea pe Domnul, pe Domnul, în pământul celor vii; nu voi mai vedea pe niciun om în locuința morților! 12Locuința mea este luată și mutată dela mine, ca o colibă de păstori. Îmi simt firul vieții tăiat ca de un țesător, care m-ar rupe din țesătura lui. până deseară îmi vei pune capăt. 13Am strigat până dimineața; ca un leu, îmi zdrobise toate oasele! până deseară îmi vei pune capăt. 14Ciripeam ca o rândunea, croncăneam ca un cocor, și gemeam ca o porumbiță. Ochii-mi priveau topiți spre cer: ,Doamne, sunt în necaz, ajută-mă!” 15Ce să mai spun? El mi-a răspuns și m-a ascultat. Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei, dupăce am fost întristat astfel. 16Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață, prin ea mai am și eu suflare, căci Tu mă faci sănătos și îmi dai iarăși viața. 17Iată, chiar suferințele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele! 18Căci nu locuința morților Te laudă, nu moartea Te mărește, și cei ce s-au pogorât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta. 19Ci cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioșia Ta. 20Domnul m-a mântuit! De aceea, în toate zilele vieții noastre vom suna din coardele instrumentelor noastre, în Casa Domnului.” 21Isaia zisese: „Să se aducă o turtă de smochine, și s-o întindă peste bubă; și Ezechia va trăi.” 22Și Ezechia zisese: „După ce semn voi cunoaște că mă voi sui la Casa Domnului?”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.