Vechiul Testament
Isaia 26
1În ziua aceea, se va cânta următoarea cântare în țara lui Iuda: „Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri și întăritură. 2Deschideți porțile, ca să intre neamul cel neprihănit și credincios. 3Celui cu inima tare, Tu-i chezășluiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. 4Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor. 5El a răsturnat pe ceice locuiau pe înălțimi, El a plecat cetatea îngâmfată; a doborât-o la pământ, și a aruncat-o în țărână. 6Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, supt pașii celor obijduiți. 7Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care ești fără prihană, netezești cărarea dreptului. 8De aceea Te așteptăm, Doamne, și pe calea judecăților Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău și după pomenirea Ta. 9Sufletul meu Te dorește noaptea, și duhul meu Te caută înlăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecățile Tale pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea. 10Dacă ierți pe cel rău, el totuși nu învață neprihănirea, se dedă la rău în țara în care domnește neprihănirea, și nu caută la măreția Domnului. 11Doamne, mâna Ta este puternică: ei n-o zăresc! Dar vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău, și vor fi rușinați; va arde focul pe vrăjmașii Tăi. 12Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlinești pentru noi. 13Doamne, Dumnezeul nostru, alți stăpâni afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine, și numai Numele Tău îl chemăm. 14Ceice sunt morți acum nu vor mai trăi, sunt niște umbre, și nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit, și le-ai șters pomenirea. 15Înmulțește poporul, Doamne! Înmulțește poporul, arată-Ți slava; dă înapoi toate hotarele țării. 16Doamne, ei Te-au căutat, când erau în strâmtorare; au început să se roage, când i-ai pedepsit. 17Cum se svârcolește o femeie însărcinată, gata să nască, și cum strigă ea în mijlocul durerilor ei, așa am fost noi, departe de Fața Ta, Doamne! 18Am zămislit, am simțit dureri, și, când să naștem, am născut vânt: țara nu este mântuită, și locuitorii ei nu sunt născuți. 19Să învie dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte!-Treziți-vă și săriți de bucurie, ceice locuiți în țărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pământul va scoate iarăși afară pe cei morți.” 20„Du-te, poporul meu, intră în odaia ta, și încuie ușa după tine; ascunde-te câte-va clipe, până va trece mânia! 21Căci iată, Domnul iese din locuința Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; și pământul va da sângele pe față, și nu va mai acoperi uciderile.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.