Vechiul Testament
Isaia 2
1Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului. 2Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălța deasupra dealurilor, și toate neamurile se vor îngrămădi spre el. 3Popoarele se vor duce cu grămada la el, și vor zice: „Veniți, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui, și să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieși Legea, și din Ierusalim cuvântul Domnului. 4El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărâ între un mare număr de popoare; așa în cât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug, și din sulițele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, și nu vor mai învăța războiul. 5„Veniți, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului!” 6Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de idolii Răsăritului, și dedați la vrăjitorie ca Filistenii, și se unesc cu fiii străinilor. 7Țara lor este plină de argint și de aur, și comorile lor n-au sfârșit; țara este plină de cai, și carăle lor sunt fără număr. 8Dar țara lor este plină și de idoli, căci se închină înaintea lucrării mânilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor. 9De aceea cei mici vor fi scoborâți, și cei mari vor fi smeriți: nu-i vei ierta. 10„Intră în stânci, și ascunde-te în țărână, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui!” 11Omul va trebui să-și plece în jos privirea semeață și îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea. 12Căci este o zi a Domnului oștirilor împotriva oricărui om mândru și trufaș, împotriva oricui se înalță, ca să fie plecat: 13împotriva tuturor cedrilor înalți și falnici ai Libanului, și împotriva tuturor stejarilor Basanului; 14împotriva tuturor munților înalți, și împotriva tuturor dealurilor falnice; 15împotriva tuturor turnurilor înalte, și împotriva tuturor zidurilor întărite; 16împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis, și împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere. 17mândria omului va fi smerită, și trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea. 18Toți idolii vor pieri. 19Oamenii vor intra în peșterile stâncilor și în crăpăturile pământului, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. 20În ziua aceea, oamenii își vor arunca idolii de argint și idolii de aur pe care și-i făcuseră, ca să se închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la lilieci; 21și vor intra în găurile stâncilor, și în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. 22Nu vă mai încredeți dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preț are el?
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.