Vechiul Testament
Isaia 1
1Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, despre Iuda și Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz și Ezechia, împărații lui Iuda. 2Ascultați, ceruri, și ia aminte, pământule, căci Domnul vorbește: „Am hrănit și am crescut niște copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea. 3Boul își cunoaște stăpânul, și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său: dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu ia aminte la Mine.” 4Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânță de nelegiuiți, copii stricați! Au părăsit pe Domnul, au disprețuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele... 5Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, și toată inima sufere de moarte! 6Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vânătăi și carne vie, ne stoarse, ne legate, și ne alinate cu untdelemn: 7țara vă este pustiită, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele supt ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici. 8Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveți, ca o cetate împresurată. 9De nu ne-ar fi lăsat Domnul oștirilor o mică rămășiță, am fi ajuns ca Sodoma, și ne-am fi asemănat cu Gomora. 10Ascultați cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! 11„Ce-Mi trebuie Mie mulțimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor, și de grăsimea vițeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor și țapilor. 12când veniți să vă înfățișați înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile? 13Nu mai aduceți daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! 14Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. 15când vă întindeți mânile, Îmi întorc ochii dela voi; și ori cât de mult v-ați ruga, n-ascult: căci mânile vă sunt pline de sânge!” 16„Spălați-vă deci și curățiți-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul! 17Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!”- 18„Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna. 19De veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade ale țării; 20dar de nu veți voi și nu veți asculta, de sabie veți fi înghițiți, căci gura Domnului a vorbit.” 21Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, și acum e plină de ucigași! 22Argintul tău s-a prefăcut în zgură, și vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. 23Mai marii tăi sunt răzvrătiți și părtași cu hoții, toți iubesc mita și aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, și pricina văduvei n-ajunge până la ei. 24De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oștirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! Voi cere socoteala protivnicilor Mei, și Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei. 25Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îți voi topi sgura, cum o topește leșia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine. 26Voi face iarăși pe judecătorii tăi ca odinioară, și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.” 27Sionul va fi mântuit prin judecată, și ceice se vor întoarce la Dumnezeu în el, vor fi mântuiți prin dreptate. 28Dar pieirea va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și ceice părăsesc pe Domnul vor pieri. 29Vă va fi rușine de terebinții în care găseați plăcere, și veți roși din pricina grădinilor în care vă desfătați; 30căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă. 31Omul tare va fi ca un câlț, și lucrarea lui ca o scânteie; amândoi vor arde împreună, și nimeni nu-i va stinge.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.