Vechiul Testament
Iov 6
1Iov a luat cuvântul și a zis: 2„Oh! de ar fi cu putință să mi se cântărească durerea, și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă, 3ar fi mai grele decât nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie! 4Căci săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, și groază Domnului bagă fiori în mine! 5Sbiară măgarul sălbatec când are verdeață? Mugește boul când are de mâncare? 6Poți mânca ce-i fără gust și fără sare? Are vreun gust albușul unui ou? 7Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de grețoasă ea! 8O, de mi s-ar asculta dorința, și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea! 9De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Și mâna și să mă prăpădească! 10Îmi va rămânea măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu care mă copleșește: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt. 11La ce să mai nădăjduiesc când nu mai pot? La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe? 12Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă? 13Nu sunt eu lipsit de ajutor, și n-a fugit mântuirea de mine? 14Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăsește frica de Cel Atot puternic. 15Frații mei s-au arătat înșelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec. 16Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădește pe ele; 17vine arșița vremii și seacă, vine căldura soarelui, și li se usucă albia. 18Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, și pier. 19Cetele celor din Tema se uită țintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd. 20Dar rămân înșelați în nădejdea lor, rămân uimiți când ajung la ele. 21Așa sunteți și voi acum pentru mine. Voi îmi vedeți necazul, și vă îngroziți! 22V-am zis eu oare: ,Dați-mi ceva, cheltuiți din averile voastre pentru mine, 23scăpați-mă din mâna vrăjmașului, răscumpărați-mă din mâna celor răi?” 24Învățați-mă, și voi tăcea; faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit. 25O cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre? 26Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis, și să nu vedeți decât vânt în cuvintele unui desnădăjduit? 27Voi năpăstuiți pe orfan, prigoniți pe prietenul vostru. 28Uitați-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minți în față! 29Întoarceți-vă, nu fiți nedrepți; întoarceți-vă, și mărturisiți că sunt nevinovat! 30Este vreo nelegiuire pe limba mea, și nu deosebește gura mea ce este rău?
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.