Vechiul Testament
Iov 41
1Poți tu să prinzi Leviatanul cu undița? Sau să-i legi limba cu o funie? 2Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cârlig falca? 3Îți va face el multe rugăminți? Îți va vorbi el cu un glas dulce? 4Va face el un legământ cu tine. ca să-ți fie rob pe vecie? 5Te vei juca tu cu el ca și cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ți înveselești fetele? 6Fac pescarii negoț cu el? Îl împart ei între negustori? 7Îi vei acoperi pielea cu țepușe, și capul cu căngi? 8Ridică-ți numai mâna împotriva lui, și nu-ți va mai veni gust să-l lovești. 9Iată că ești înșelat în așteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi, și cazi la pământ! 10Nimeni nu este atât de îndrăzneț ca să-l întărâte. Cine Mi s-ar împotrivi în față? 11Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Supt cer totul este al Meu. 12Vreau să mai vorbesc iarăși de mădularele lui, și de tăria lui, și de frumusețea întocmirii lui. 13Cine-i va putea ridica veșmântul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui? 14Cine va putea deschide porțile gurii lui? Șirurile dinților lui cât sunt de înspăimântătoare! 15Scuturile lui mărețe și puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete; 16se țin unul de altul, și nici aerul n-ar putea trece printre ele. 17sunt ca niște frați care se îmbrățișează, se apucă, și rămân nedespărțiți. 18Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor. 19Din gura lui țîșnesc flacări, scapără schintei de foc din ea. 20Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte. 21Suflarea lui aprinde cărbunii, și gura lui aruncă flacări. 22Tăria lui stă în grumaz, și înaintea lui sare groaza. 23Părțile lui cele cărnoase se țin împreună, ca turnate pe el, neclintite. 24Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt. 25când se scoală el, tremură vitejii, și spaima îi pune pe fugă. 26Degeaba este lovit cu sabia; căci sulița, săgeata și pavăza nu folosesc la nimic. 27Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred. 28Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praștie sunt ca pleava pentru el. 29Nu vede în ghioagă decât un fir de pai, și râde la șuieratul săgeților. 30Supt pântecele lui sunt țepi ascuțiți: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi. 31Face să clocotească fundul mării ca un cazan, și-l clatină ca pe un vas plin cu mir. 32În urmă el lasă o cărare luminoasă; și adâncul pare ca pletele unui bătrân. 33Pe pământ nimic nu-i este stăpân; este făcut, ca să nu se teamă de nimic. 34Privește cu dispreț tot ce este înălțat, este împăratul celor mai mândre dobitoace.”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.