Vechiul Testament
Iov 31
1Făcusem un legământ cu ochii mei, și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare. 2Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moștenire mi-a trimes Cel Atotputernic din ceruri? 3Peirea nu-i oare pentru cel rău, și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege? 4N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toți pașii mei? 5Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înșelăciune: 6să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, și-mi va vedea neprihănirea! 7De mi s-a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mânile mele, 8atunci eu să samăn și altul să secere, și odraslele mele să fie desrădăcinate! 9Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la ușa aproapelui meu, 10atunci nevastă-mea să macine pentru altul, și s-o necinstească alții! 11Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, 12un foc care mistuie până la nimicire, și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția. 13De aș fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, când se certau cu mine, 14ce aș putea să fac, când se ridică Dumnezeu? Ce aș putea răspunde când pedepsește El? 15Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele, nu l-a făcut și pe el? Oare nu ne-a întocmit acelaș Dumnezeu în pântecele mamei? 16Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei, 17dacă mi-am mâncat singur pânea, fără ca orfanul să-și fi avut și el partea lui din ea, 18eu, care din tinereță l-am crescut ca un tată, eu, care dela naștere am sprijinit pe văduvă; 19dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învălitoare, 20fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei; 21dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simțeam sprijinit de judecători; 22atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărâme! 23Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui. 24Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu ești nădejdea mea”; 25dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulțimea bogățiilor pe care le dobândisem; 26dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreață, 27și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură: 28și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus! 29Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea, 30eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem; 31dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?” 32Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul; 33dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, și mi-am închis nelegiuirile în sân, 34pentru că mă temeam de mulțime, pentru că mă temeam de disprețul familiilor, ținându-mă deoparte și necutezînd să-mi trec pragul... 35Oh! de aș găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de protivnicul meu? 36Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună; 37să-i dau socoteală de toți pașii mei, să mă apropii de el ca un domn. 38Dacă pământul meu strigă împotriva mea, și dacă brazdele lui varsă lacrămi; 39dacă i-am mâncat roada fără s-o fi plătit, și dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni: 40atunci să crească spini din el în loc de grâu, și neghină în loc de orz!” Sfârșitul cuvintelor lui Iov.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.