Vechiul Testament
Iov 3
1După aceea, Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut. 2A luat cuvântul și a zis: 3„Blestemată să fie ziua în care m-am născut, 4Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, și să nu mai strălucească lumina peste ea! 5S-o cuprindă întunericul și umbra morții, nori groși să vină peste ea, și neguri de peste zi s-o înspăimânte! 6Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! 7Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! 8Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice știu să întărâte Leviatanul; 9să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aștepte lumina, și să nu mai vadă genele zorilor zilei! 10Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferința dinaintea ochilor mei. 11Dece n-am murit în pântecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pântecele ei? 12Dece am găsit genunchi care să mă primească? Și țîțe care să-mi dea lapte? 13Acum aș fi culcat, aș fi liniștit, aș dormi și m-aș odihni 14cu împărații și cei mari de pe pământ, care și-au zidit falnice morminte, 15cu domnitorii care aveau aur, și și-au umplut casele cu argint. 16Sau n-aș mai fi în viață, aș fi ca o stârpitură îngropată, ca niște copii care n-au văzut lumina! 17Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiți de puteri. 18Acolo cei puși în lanțuri sunt lăsați toți în pace, nu mai aud glasul asupritorului; 19cel mai mic și cel mare sunt tot una acolo, și robul scapă de stăpânul său. 20Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, și viață celor amăriți la suflet, 21care așteaptă moartea și nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară, 22care n-ar mai putea de bucurie și de veselie, dacă ar găsi mormântul?- 23pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă, pe care îl îngrădește Dumnezeu de toate părțile? 24Suspinurile îmi sunt hrana de toate zilele, și jalea mi se varsă ca apa. 25De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte! 26N-am nici liniște, nici pace, nici odihnă, și necazul dă peste mine.”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.