Vechiul Testament
Iov 10
1M-am desgustat de viață! Voi da drum slobod plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. 2Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osândi! Arată-mi pentru ce Te cerți cu mine! 3Îți place să chinuiești, să disprețuiești făptura mânilor Tale, în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi? 4Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om? 5Zilele Tale sunt ca zilele omului, și anii Tăi ca anii lui, 6ca să cercetezi fărădelegea mea și să cauți păcatul meu, 7când știi bine că nu sunt vinovat, și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta? 8mânile Tale m-au făcut și m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime... Și Tu să mă nimicești! 9Adu-Ți aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; și vrei din nou să mă prefaci în țărână? 10Nu m-ai muls ca laptele? 11M-ai îmbrăcat cu piele și carne, m-ai țesut cu oase și vine; 12mi-ai dat bunăvoința Ta și viața, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta. 13Iată totuși ce ascundeai în inima Ta, iată, știu acum, ce aveai de gând: 14că, dacă păcătuiesc, să mă pândești, și să nu-mi ierți fărădelegea. 15Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de rușine și cufundat în ticăloșia mea. 16Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești ca un leu, mă lovești cu lucruri de mirat, 17Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îți crește mânia împotriva mea, și mă năpădești cu o droaie de nenorociri. 18pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut! 19Aș fi ca și cum n-aș fi fost, și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt! 20Nu sunt zilele mele destul de puține? Să mă lase dar, să plece dela mine, și să răsuflu puțin, 21înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc, 22în țara întunericului și a umbrei morții, în țara negurii adânci, unde domnește umbra morții și neorânduiala, și unde lumina este ca întunericul!”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.