Vechiul Testament
Iosua 8
1Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme, și nu te spăimânta! Ia cu tine pe toți oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetății Ai. Iată că îți dau în mânile tale pe împăratul din Ai și pe poporul lui, cetatea lui și țara lui. 2Să faci cetății Ai cum ai făcut Ierihonului și împăratului lui: să păstrați pentru voi numai prada de război și vitele. Pune niște oameni la pândă înapoia cetății”. 3Iosua s-a sculat cu toți oamenii de război ca să se suie împotriva cetății Ai. A ales treizeci de mii de bărbați viteji, pe care i-a pornit noaptea, 4și le-a dat următoarea poruncă: „Ascultați! Să vă puneți la pândă înapoia cetății; să nu vă depărtați mult de cetate, și toți să fiți gata. 5Iar eu și tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Și când vor ieși înaintea noastră, ca întâiaș dată, noi o s-o luăm la fugă dinaintea lor. 6Ei ne vor urmări până când îi vom trage departe de cetate, căci vor zice: ,Fug dinaitea noastră, ca întâiaș dată!” Și vom fugi dinaintea lor. 7Voi să ieșiți atunci dela pândă și să puneți mâna pe cetate, și Domnul, Dumnezeul vostru, o va da în mânile voastre. 8Dupăce veți lua cetatea, să-i puneți foc, să faceți cum a zis Domnul: aceasta este porunca pe care v-o dau”. 9Iosua i-a pornit, și s-au dus de s-au așezat la pândă între Betel și Ai, la apus de Ai. Iar Iosua a petrecut noaptea aceea în mijlocul poporului. 10Iosua s-a sculat dis de dimineață, a cercetat poporul, și a pornit împotriva cetății Ai, în fruntea poporului, el și bătrânii lui Israel. 11Toți oamenii de război care erau cu el s-au suit și s-au apropiat de cetate; când au ajuns în fața cetății, au tăbărât la miază noapte de Ai, de care erau despărțiți prin vale. 12Iosua a luat aproape cinci mii de oameni, și i-a pus la pândă între Betel și Ai, la apus de cetate. 13Dupăce s-a așezat toată tabăra la miază noapte de cetate, și cei de pândă la apus de cetate, Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii. 14când a văzut împăratul cetății Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s-au sculat în grabă disdedimineață, și au ieșit înaintea lui Israel, ca să-l bată. Împăratul s-a îndreptat, cu tot poporul lui, spre un loc hotărât, înspre câmpie, și nu știa că înapoia cetății o mână de oameni stăteau la pândă împotriva lui. 15Iosua și tot Israelul s-au prefăcut că sunt bătuți, și au fugit pe drumul dinspre pustie. 16Atunci tot poporul care era în cetate s-a strâns ca să-i urmărească. Au urmărit pe Iosua și au fost trași departe din cetate. 17N-a rămas niciun om în Ai și în Betel care să nu fi ieșit împotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă, și au urmărit pe Israel. 18Domnul a zis lui Iosua: „Întinde spre Ai sulița pe care o ai în mână, căci am s-o dau în mâna ta!” Și Iosua a întins spre cetate sulița pe care o avea în mână. 19Deîndată ce și-a întins mâna, bărbații, care stăteau la pândă, au ieșit repede din locul unde erau; au pătruns în cetate, au luat-o, și s-au grăbit de i-au pus foc. 20Oamenii din Ai, uitându-se înapoi, au văzut fumul cetății suindu-se spre cer, și n-au mai putut să scape în nici o parte. Poporul care fugea spre pustie s-a întors împotriva celor ce-l urmăreau; 21căci Iosua și tot Israelul, văzînd cetatea luată de cei ce stăteau la pândă, și fumul cetății suindu-se în sus, s-au întors și au bătut pe oamenii din Ai. 22Ceilalți deasemenea le-au ieșit înainte din cetate, și oamenii din Ai au fost înconjurați de Israel din toate părțile. Israel i-a bătut, fără să lase unul cu viață, nici vreun fugar; 23pe împăratul din Ai, l-au prins viu, și l-au adus la Iosua. 24După ce a isprăvit Israel de ucis pe toți locuitorii din Ai, în câmp și în pustie, unde îi urmăriseră ei, și după ce toți au fost trecuți în totul prin ascuțișul săbiei, tot Israelul s-a întors la Ai și a trecut cetatea prin ascuțișul săbiei. 25În totul au fost douăsprezece mii de inși uciși în ziua aceea, bărbați și femei, toți oameni din Ai. 26Iosua nu și-a tras mâna pe care o ținea întinsă cu sulița, până ce toți locuitorii au fost nimiciți cu desăvârșire. 27Israel a păstrat pentru sine doar vitele și prada din cetatea aceasta, după porunca pe care o dăduse lui Iosua Domnul. 28Iosua a ars cetatea Ai, și a făcut din ea pentru totdeauna un morman de dărâmături, care se vede până în ziua de azi. 29A spânzurat de un lemn pe împăratul din Ai, și l-a lăsat pe lemn până seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit să i se pogoare trupul de pe lemn; l-au aruncat la intrarea porții cetății, și au ridicat pe el o mare grămadă de pietre, care este până în ziua de azi. 30Atunci Iosua a zidit un altar Domnului, Dumnezeului lui Israel, pe muntele Ebal, 31cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, și cum este scris în cartea legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste care nu trecuse ferul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi de tot, și jertfe de mulțămiri. 32Și acolo Iosua a scris pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise înaintea copiilor lui Israel. 33Tot Israelul, bătrânii, mai marii oastei și judecătorii lui, stăteau de amândouă părțile chivotului, înaintea preoților, din neamul Leviților, care duceau chivotul legământului Domnului; erau de față atât străinii cât și copiii lui Israel, jumătate în dreptul muntelui Garizim, și jumătate în dreptul muntelui Ebal, după porunca pe care o dăduse mai înainte Moise, robul Domnului, ca să binecuvinteze pe poporul lui Israel. 34Iosua a citit apoi toate cuvintele legii, binecuvântările și blestemurile, după cum este scris în cartea legii. 35N-a rămas nimic din tot ce poruncise Moise, pe care să nu-l fi citit Iosua în fața întregei adunări a lui Israel, în fața femeilor, copiilor și străinilor care mergeau în mijlocul lor.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.