Vechiul Testament
Ieremia 4
1„Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci. 2Dacă vei jura: ,Viu este Domnul!” cu adevăr, cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El, și se vor făli cu El 3„Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: ,Desțeleniți-vă un ogor nou, și nu sămănați între spini! 4Tăiați-vă împrejur pentru Domnul, tăiați-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc, și să se aprindă, fără să se poată stinge, din pricina răutății faptelor voastre!” 5„Dați de știre în Iuda, vestiți la Ierusalim, și spuneți: „Sunați din trâmbiță în țară!” „Strigați în gura mare, și ziceți: „Strângeți-vă și haidem în cetățile întărite!” 6„Înălțați un steag spre Sion, fugiți și nu vă opriți! Căci dela miazănoapte aduc nenorocirea și un mare prăpăd. 7Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, și-a părăsit locul, ca să-ți pustiiască țara, să-ți dărâme cetățile, și nimeni să nu mai locuiască în ele. 8De aceea, acoperiți-vă cu saci, plângeți și gemeți; căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate dela noi. 9„În ziua aceea, zice Domnul, împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoții vor rămânea încremeniți, și proorocii uimiți. 10„Eu am zis: ,Ah! Doamne, Dumnezeule! Ai înșelat în adevăr pe poporul acesta și Ierusalimul, când ai zis: ,Veți avea pace!” Și totuși sabia le amenință viața. 11În vremea aceea, se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: ,Un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture nici ca să curețe grâul. 12Ci un vânt năpraznic vine de acolo până la Mine! Acum le voi rosti hotărârea!” 13,Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carăle lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai ușori decât vulturii.” ,Vai de noi, căci suntem prăpădiți!”- 14,Curățește-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?” 15,Căci un glas care pornește dela Dan și vestește nenorocirea, o vestește dela muntele lui Efraim. 16„Spuneți lucrul acesta neamurilor, faceți-l cunoscut Ierusalimului. ,Vin niște împresurători dintr-o țară depărtată, și strigă împotriva cetăților lui Iuda. 17Ca cei ce păzesc un ogor, ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.”- 18,Acesta este rodul căilor și faptelor tale, este vina răutății tale, dacă este așa de amar, și te pătrunde până la inimă.” 19,Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înlăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței, și strigătul de război. 20Se vestește dărâmare peste dărâmare, căci toată țara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată, și corturile într-o clipă! 21până când voi vedea steagul fâlfăind și voi auzi sunetul trâmbiței?”- 22„Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sunt meșteri să facă răul, dar nu știu să facă binele.”- 23„Mă uit la pământ, și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit! 24Mă uit la munți, și iată că sunt zguduiți; și toate dealurile se clatină! 25Mă uit, și iată că nu este niciun om; și toate păsările cerurilor au fugit! 26Mă uit, și iată, Carmelul este un pustiu; și toate cetățile sale sunt nimicite înaintea Domnului, și înaintea mâniei Lui aprinse!” 27„Căci așa vorbește Domnul: ,Toată țara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot. 28Din pricina aceasta, țara este în jale, și cerurile sus sunt întunecate; căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, și nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce.”- 29,La vuietul călăreților și arcașilor, toate cetățile fug; se ascund în păduri și se suie pe stânci; toate cetățile sunt părăsite, nu mai au locuitori. 30Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îți vei sulimeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseța: ibovnici tăi te disprețuiesc, și vor să-ți ia viața. 31Căci Eu aud niște țipete ca ale unei femei în chinurile nașterii, țipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină și întinde mâinile, zicând: ,Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigașilor!”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.