Vechiul Testament
Ieremia 20
1Pașhur, fiul lui Imer, preot și priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia proorocind aceste lucruri. 2Și Pașhur a lovit pe proorocul Ieremia, și l-a aruncat în temnița cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului. 3Dar a doua zi, Pașhur a scos pe Ieremia din temniță. Și Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numește Pașhur” (Noroc din toate părțile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părțile). 4Căci așa vorbește Domnul: „Iată, te voi face de groază, pe tine și pe toți prietenii tăi; ei vor cădea uciși de sabia vrăjmașilor lor, și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda în mânile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon și-i va ucide cu sabia. 5Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump, și toate vistieriile împăraților lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmașilor lor; aceștia le vor jăfui, le vor lua și le vor duce la Babilon. 6Chiar și tu, Pașhur, și toți ceice locuiesc în casa ta, veți merge la Babilon în robie; acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi, cărora le-ai proorocit minciuni.” 7M-ai înduplecat, Doamne, și m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine își m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea și bate joc de mine. 8Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: „silnicie și apăsare!” Așa încât cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua. 9Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El, și nu voi mai vorbi în Numele Lui!” iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot. 10Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur.”Învinuiți-l”, strigă ei; „haidem să-l învinuim!” Toți ceice trăiau în pace cu mine, pândesc să vadă dacă mă clatin, și zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el, și ne vom răzbuna pe el!” 11Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; De aceea, prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui. Se vor umplea de rușine că n-au lucrat cu chibzuință: de o vecinică rușine, care nu se va uita! 12Și acum, Doamne, Dumnezeul oștirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție îmi încredințez pricina. 13cântați Domnului, lăudați pe Domnul! Căci El izbăvește sufletul celui nenorocit din mâna celor răi.” 14Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama, să nu fie binecuvântată! 15Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ți s-a născut un copil de parte bărbătească”, și l-a umplut de bucurie cu ea! 16Omul acela să ajungă ca cetățile, pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineața, și strigăte de război la amiază! 17De ce n-am fost omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu!” De ce n-a rămas ea vecinic însărcinată cu mine? 18pentru ce am ieșit din pântecele mamei ca să văd numai suferință și durere, și să-mi isprăvesc zilele în rușine?
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.