Vechiul Testament
Ieremia 15
1„Domnul mi-a zis: ,Chiar dacă Moise și Samuel s-ar înfățișa înaintea Mea, tot n-aș fi binevoitor față de poporul acesta. Izgonește-l dinaintea Mea, ducă-se! 2Și dacă-ți vor zice: ,Unde să ne ducem?” să le răspunzi: ,Așa vorbește Domnul: ,La moarte cei sortiți la moarte, la sabie cei sortiți săbiei, la foamete cei sortiți foametei, la robie, cei sortiți robiei! 3Căci voi trimete împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să-i ucidă, cânii ca să-i sfâșie, păsările cerului și fiarele pământului, ca să-i mănânce și să-i nimicească. 4Îi voi face de pomină pentru toate împărățiile pământului, din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și pentru tot ce a făcut el în Ieruslim. 5Căci cine să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plângă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate?” 6„M-ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi; de aceea Îmi întind mâna împotriva ta și te nimicesc: sunt sătul de milă. 7Îi vântur cu lopata, la porțile țării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au abătut dela căile lor. 8Văduvele lor sunt mai multe de cât boabele de nisip din mare; peste mama tânărului, aduc un pustiitor ziua nameaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul și groaza. 9Cea care născuse șapte fii tânjește, își dă sufletul; soarele ei apune când este încă ziuă: este roșie, acoperită de rușine. Pe cei ce mai rămân, îi dau pradă săbiei înaintea vrăjmașilor lor, zice Domnul.” 10„Vai de mine, mamă, că m-ai născut, pe mine, om de ceartă și de pricină pentru toată țara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, și totuși toți mă blastămă! 11Domnul a răspuns: „Da, vei avea un viitor fericit; da, voi sili pe vrăjmaș să te roage, la vreme de nenorocire și la vreme de necaz! 12Poate ferul să frângă ferul dela miazănoapte și arama? 13Averile și comorile tale le voi da pradă fără despăgubire, din pricina tuturor păcatelor tale, pe tot ținutul tău. 14Te voi duce rob la vrăjmașul tău într-o țară, pe care n-o cunoști, căci focul mâniei Mele s-a aprins și arde peste voi!” 15„Tu știi tot, Doamne! Adu-ți aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. gândește-Te că sufăr ocara din pricina Ta! 16când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oștirilor! 17N-am șezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umplusei de mânie. 18pentru ce nu mai contenește suferința mea? pentru ce mă ustură rana și nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor înșelător, ca o apă, care seacă?” 19„De aceea așa vorbește Domnul: ,Dacă te vei lipi iarăși de Mine, îți voi răspunde iarăși, și vei sta înaintea Mea; dacă vei despărți ce este de preț de ce este fără preț, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei! 20Te voi face pentru poporul acesta ca un zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap și să te izbăvesc, zice Domnul.” 21„Te voi izbăvi din mâna celor răi, și te voi scăpa din mâna asupritorilor.”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.