Vechiul Testament
Ieremia 14
1Cuvântul Domnului, spus lui Ieremia, cu prilejul secetei. 2„Iuda jălește, cetățile lui sunt pustiite, triste, posomorâte, și strigătele Ierusalimului se înalță.” 3Cei mari trimet pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă, și se întorc cu vasele goale: rușinați și roșiți, își acopăr capul. 4Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în țară, și plugarii, înșelați în nădejdea lor, își acopăr capul. 5Chiar și cerboaica de pe câmp naște și își părăsește puii, pentru că nu găsește verdeață. 6Măgarii sălbatici stau pe locuri înalte și pleșuve, trăgând aier ca niște șerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă.” 7„Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează, pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta. 8Tu, care ești nădejdea lui Israel, mântuitorul lui la vreme de nevoie: pentru ce să fii ca un străin în țară, ca un călător, care intră doar să petreacă noaptea în ea? 9De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz, care nu ne poate ajuta? Și totuși, Tu ești în mijlocul nostru, Doamne, și Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi!” 10Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace și încolo. Nu-și cruță picioarele; de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum își aduce aminte de nelegiuirile lor, și le pedepsește păcatele!” 11Și Domnul mi-a zis: „Nu mijloci pentru poporul acesta! 12Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, și chiar dacă vor aduce arderi de tot și jertfe de mâncare, nu le voi primi; ci vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea și cu ciuma.” 13„Eu am răspuns: ,Ah! Doamne Dumnezeule! Iată că proorocii lor le zic: ,Nu veți vedea sabie, și nu veți avea foamete; ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.” 14Dar Domnul mi-a răspuns: ,Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimes, nu le-am dat poruncă, și nu le-am vorbit; ci ei vă proorocesc niște vedenii mincinoase, proorociri deșerte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor. 15De aceea așa vorbește Domnul despre proorocii care măcar că nu i-am trimes Eu, proorocesc totuși în Numele Meu, și zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete în țara aceasta.”-,Proorocii aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete! 16Iar aceia, cărora le proorocesc ei, vor fi întinși pe ulițele Ierusalimului, de foamete și sabie; nu va avea cine să-i îngroape, nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.” 17„Spune-le lucrul acesta: ,Îmi varsă lacrămi ochii zi și noapte, și nu se opresc. Căci fecioara, fiica poporului meu este greu lovită cu o rană foarte usturătoare. 18Dacă ies la câmp, dau peste oameni străpunși de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste niște ființe sleite de foamete; chiar și proorocul și preotul cutreieră țara, fără să știe unde merg.” 19„Ai lepădat Tu de tot pe Iuda, și a urât suflet Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne lovești așa, că nu mai este nici o vindecare pentru noi? Trăgeam nădejde de pace, și nu vine nimic bun, așteptam o vreme de vindecare, și nu-i de cât groază!” 20„Doamne, ne recunoaștem răutatea noastră, și nelegiuirea părinților noștri; căci am păcătuit împotriva Ta. 21Pentru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita, nu rupe legământul Tău cu noi! 22Este oare printre idolii neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.