Noul Testament
Iacov 1
1Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiate: sănătate! 2Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, 3ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. 4Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic. 5Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară dela Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. 6Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării, turburat și împins de vânt încoace și încolo. 7Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva dela Domnul, 8căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale. 9Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălțarea lui. 10Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii. 11Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, și usucă iarba: floarea ei cade jos, și frumusețea înfățișării ei piere: așa se va vesteji bogatul în umbletele lui. 12Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci dupăce a fost găsit bun, va primi cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. 13Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, și El însuș nu ispitește pe nimeni. 14Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuș și momit. 15Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul odată făptuit, aduce moartea. 16Nu vă înșelați prea iubiții mei frați: 17orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, pogorându-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. 18El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui. 19Știți bine lucrul acesta, prea iubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; 20căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21De aceea lepădați orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândeță Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. 22Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri. 23Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om, care își privește fața firească într-o oglindă; 24și, dupăce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era. 25Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. 26Dacă crede cineva că este religios, și nu-și înfrânează limba, ci își înșeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică. 27Religiunea curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor, și să ne păzim neîntinați de lume.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.