Vechiul Testament
Geneza 48
1După aceea, au venit și au spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Și Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim. 2Au dat de știre lui Iacov, și i-au spus: „Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Și Israel și-a adunat puterile, și s-a așezat pe pat. 3Iacov a zis lui Iosif: „Dumnezeul Cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz, în țara Canaan, și m-a binecuvântat. 4El mi-a zis: „Te voi face să crești, te voi înmulți, și voi face din tine o ceată de popoare; voi da țara aceasta seminței tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna. 5Acum, cei doi fii, care ți s-au născut în țara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraim și Manase vor fi ai mei, ca și Ruben și Simeon. 6Dar copiii, pe care i-ai născut după ei, vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraților lor în partea lor de moștenire. 7La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lângă mine, în țara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata; și am îngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.” 8Israel s-a uitat la fiii lui Iosif, și a zis: „Cine sunt aceștia?” 9Iosif a răspuns tatălui său: „sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvintez.” 10Ochii lui Israel erau îngreuiați de bătrâneță, așa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el; și Israel i-a sărutat, și i-a îmbrățișat. 11Israel a zis lui Iosif: „Nu credeam că am să-ți mai văd fața, și iată că Dumnezeu m-a făcut să-ți văd și sămânța.” 12Iosif i-a dat la o parte de lângă genunchii tatălui său, și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea lui. 13Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, la stânga lui Israel, și pe Manase cu mâna stângă, la dreapta lui Israel, și i-a adus aproape de el. 14Israel și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase; înadins și-a încrucișat mânile astfel, căci Manase era cel dintâi născut. 15A binecuvântat pe Iosif, și a zis: „Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinții mei, Avraam și Isaac, Dumnezeul, care m-a călăuzit de când m-am născut, până în ziua aceasta, 16Îngerul, care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvinteze pe copiii aceștia! Ei să poarte numele meu și numele părinților mei, Avraam și Isaac, și să se înmulțească foarte mult în mijlocul țării!” 17Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său își pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim; De aceea a apucat mâna tatălui său, ca s-o ia de pe capul lui Efraim, și s-o îndrepte pe al lui Manase. 18Și Iosif a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ți mâna dreaptă pe capul lui.” 19Tatăl său n-a vrut, ci a zis: „Știu, fiule, știu; și el va ajunge un popor, și el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el; și sămânța lui va ajunge o ceată de neamuri.” 20El i-a binecuvântat în ziua aceea, și a zis: „Numele tău îl vor întrebuința Israeliții când vor binecuvânta, zicând: ,Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim și cu Manase!” Și a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase. 21Israel a zis lui Iosif: „Iată că în curând am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi, și vă va aduce înapoi în țara părinților voștri. 22Îți dau, mai mult decât fraților tăi, o parte, pe care am luat-o din mâna Amoriților cu sabia mea și cu arcul meu.”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.