Vechiul Testament
Geneza 45
1Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Și a strigat: „Scoateți afară pe toată lumea.” Și n-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a făcut cunoscut fraților săi. 2A izbucnit într-un plâns așa de tare că l-au auzit Egiptenii și casa lui Faraon. 3Iosif a zis fraților săi: „Eu sunt Iosif! Mai trăiește tatăl meu?” Dar frații lui nu i-au putut răspunde, așa de încremeniți rămăseseră înaintea lui. 4Iosif a zis fraților săi: „Apropiați-vă de mine.” Și ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-ați vândut ca să fie dus în Egipt. 5Acum, nu vă întristați și nu fiți mâhniți că m-ați vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m-a trimes Dumnezeu înaintea voastră. 6Iată sunt doi ani decând bântuie foametea în țară; și încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriș. 7Dumnezeu m-a trimes înaintea voastră ca să vă rămână sămânța vie în țară, și ca să vă păstreze viața printr-o mare izbăvire. 8Așa că nu voi m-ați trimes aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui, și cârmuitorul întregei țări a Egiptului. 9Grăbiți-vă de vă suiți la tatăl meu, și spuneți-i: „Așa a vorbit fiul tău Iosif: ,Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine și nu zăbovi! 10Vei locui în ținutul Gosen, și vei fi lângă mine, tu, fiii tăi, și fiii fiilor tăi, oile tale și boii tăi, și tot ce este al tău. 11Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete; și astfel nu vei pieri, tu, casa ta, și tot ce este al tău. 12Voi vedeți cu ochii voștri, și fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc. 13Istorisiți tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt, și tot ce ați văzut; și aduceți aici cât mai curând pe tatăl meu.” 14El s-a aruncat pe gâtul fratelui său Beniamin, și a plâns; și Beniamin a plâns și el pe gâtul lui. 15A îmbrățișat de asemenea pe toți frații lui, plângând. După aceea, frații lui au stat de vorbă cu el. 16S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit frații lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon și slujitorilor lui. 17Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraților tăi: ,Iată ce să faceți: ,Încărcați-vă dobitoacele, și plecați în țara Canaanului; 18luați pe tatăl vostru și familiile voastre, și veniți la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în țara Egiptului, și veți mânca grăsimea țării. 19Ai poruncă să le spui: „Așa să faceți! Luați-vă din țara Egiptului cară pentru pruncii voștri și pentru nevestele voastre; aduceți pe tatăl vostru, și veniți. 20Să nu vă pară rău de ceeace veți lăsa; căci tot ce este mai bun în țara Egiptului va fi pentru voi.” 21Fiii lui Israel au făcut așa. Iosif le-a dat cară, după porunca lui Faraon; le-a dat și merinde pentru drum. 22Le-a dat la toți haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint și cinci haine de schimb. 23Tatălui său i-a trimes zece măgari încărcați cu ce era mai bun în Egipt, și zece măgărițe încărcate cu grâu, pâne și merinde, pentru ca să aibă pe drum. 24Apoi a dat drumul fraților săi, care au plecat; și le-a zis: „Să nu vă certați pe drum.” 25Ei au ieșit din Egipt, și au ajuns în țara Canaanului, la tatăl lor Iacov. 26Și i-au spus: „Iosif tot mai trăiește, și chiar el cârmuiește toată țara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. 27când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif, și a văzut carele pe care le trimesese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat. 28Și Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăiește! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.”
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.