Vechiul Testament
Geneza 43
1Foametea bântuia greu în țară. 2când au isprăvit de mâncat grâul, pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceți-vă iarăși, și cumpărați-ne ceva merinde.” 3Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: „Să nu-mi mai vedeți fața, dacă fratele vostru nu va fi cu voi.” 4Dacă vrei deci să trimeți pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorâ, și-ți vom cumpăra merinde. 5Dar dacă nu vrei să-l trimeți, nu ne vom pogorâ, căci omul acela ne-a spus: „Să nu-mi mai vedeți fața, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!” 6Israel a zis atunci: „pentru ce mi-ați făcut un astfel de rău, și ați spus omului aceluia că mai aveți un frate?” 7Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi și familia noastră, și a zis: ,Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?” Și noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să știm că are să zică: ,Aduceți pe fratele vostru?” 8Iuda a zis tatălui său Israel: ,Trimete copilul cu mine, ca să ne sculăm și să plecăm, și vom trăi și nu vom muri, noi, tu și copiii noștri. 9Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, și dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu față de tine pentru totdeauna. 10Căci dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.” 11Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceți așa. Luați-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale țării, ca să duceți un dar omului aceluia, și anume: puțin leac alinător, și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale. 12Luați cu voi argint îndoit, și duceți înapoi argintul, pe care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greșeală. 13Luați și pe fratele vostru, sculați-vă și întoarceți-vă la omul acela. 14Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătați trecere înaintea omului aceluia, și să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celalt frate al vostru și pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!” 15Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum și pe Beniamin; s-au sculat, s-au pogorât în Egipt, și s-au înfățișat înaintea lui Iosif. 16Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: „Bagă pe oamenii aceștia în casă, taie vite și gătește; căci oamenii aceștia au să mănânce cu mine la amează.” 17Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif, și a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. 18Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif, și au zis: „Ne bagă înlăuntru din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi, și să pună mâna pe măgarii noștri.” 19S-au apropiat de economul casei lui Iosif, și au intrat în vorbă cu el la ușa casei; 20și au zis: „Domnule, noi ne-am mai pogorât odată aici, ca să cumpărăm merinde. 21Apoi, când am ajuns la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii; și iatăcă argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: și l-am adus înapoi cu noi. 22Am adus și alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu știm cine a pus argintul în sacii noștri.” 23Economul a răspuns: „Fiți pe pace! Nu vă temeți de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mânile mele.” Și le-a adus și pe Simeon. 24Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de și-au spălat picioarele; a dat și nutreț măgarilor lor. 25Ei și-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amează; căci aflaseră că au să mănânce la el. 26când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul, pe care i-l aduseseră, și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui. 27El i-a întrebat de sănătate; și a zis: „Bătrânul vostru tată, de care ați vorbit, este sănătos? Mai trăiește?” 28Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăiește încă”. Și s-au plecat și s-au aruncat cu fața la pământ. 29Iosif a ridicat ochii; și, aruncând o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr, despre care mi-ați vorbit?” Și a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!” 30Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său, și simțea nevoie să plângă; a intrat de grab într-o odaie, și a plâns acolo. 31Dupăce s-a spălat pe față, a ieșit din odaie; și, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceți de mâncare!” 32Au adus de mâncare lui Iosif deoparte, și fraților lui de o parte; Egiptenilor, care mâncau cu el, le-au adus deasemenea mâncare de o parte; căci Egiptenii nu puteau să mănânce cu Evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune. 33Frații lui Iosif s-au așezat la masă în fața lui: dela întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, și până la cel mai tânăr, așezați după vârstă; și se uitau unii la alții cu mirare. 34Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui; iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decât ceilalți. Și au băut, și s-au veselit împreună cu el.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.