Noul Testament
Faptele Apostolilor 9
1Dar Saul sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot, 2și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinței, atât bărbați cât și femei, să-i aducă legați la Ierusalim. 3Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, de odată a stălucit o lumină din cer în jurul lui. 4El a căzut la pământ, și a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?” 5„Cine ești Tu, Doamne?” a răspuns el. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești. „Ți-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un țepuș.” 6Tremurând și plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te,” i-a zis Domnul, „intră în cetate, și ți se va spune ce trebuie să faci.” 7Oamenii care-l însoțeau, au rămas încremeniți; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8Saul s-a sculat dela pământ; și măcar că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. L-au luat de mâni, și l-au dus în Damasc. 9Trei zile n-a văzut, și n-a mâncat, nici n-a băut nimic. 10În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne,” a răspuns el. 11Și Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe ulița care se cheamă ,Dreaptă,” și caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă; 12și a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el, și punându-și mânile peste el, ca să-și capete iarăși vederea.” 13„Doamne,” a răspuns Anania, „am auzit dela mulți despre toate relele, pe care le-a făcut omul acesta sfinților Tăi în Ierusalim; 14ba și aici are puteri din partea preoților celor mai de seamă, ca să lege pe toți care cheamă Numele Tău. 15Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împăraților, și înaintea fiilor lui Israel; 16și îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” 17Anania a plecat; și, după ce a intrat în casă, a pus mânile peste Saul, și a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimes ca să capeți vederea, și să te umpli de Duhul Sfânt.” 18Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; și el și-a căpătat iarăși vederea. Apoi s-a sculat, și a fost botezat. 19După ce a mâncat, a prins iarăși putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii, care erau în Damasc. 20Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. 21Toți ceice-l ascultau, rămâneau uimiți, și ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre ceice chemau Numele acesta? Și n-a venit el aici ca să-i ducă legați înaintea preoților celor mai de seamă?” 22Totuși Saul se întărea din ce în ce mai mult, și făcea de rușine pe Iudeii, care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul. 23După câtva timp, Iudeii s-au sfătuit să-l omoare; 24și uneltirea lor a ajuns la cunoștința lui Saul. Porțile erau păzite zi și noapte, ca să-l omoare. 25Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat și l-au coborât prin zid, dându-l jos într-o coșniță. 26când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toți se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic. 27Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, și le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, și cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. 28De atunci se ducea și venea împreună cu ei în Ierusalim, 29și propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea și se întreba și cu Evreii care vorbeau grecește, dar ei căutau să-l omoare. 30când au aflat frații de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, și l-au pornit la Tars. Vindecarea lui Enea. 31Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea și Samaria, se întărea sufletește, și umbla în frica Domnului; și, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulțea. 32Pe când cerceta Petru pe toți sfinții, s-a pogorât și la ceice locuiau în Lida. 33Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. 34„Enea,” i-a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă; scoală-te, și fă-ți patul.” Și Enea s-a sculat îndată. 35Toți locuitorii din Lida și din Sarona, l-au văzut, și s-au întors la Domnul. 36În Iope, era o uceniță numită Tabita, nume, care în tâlmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulțime de fapte bune și milostenii. 37În vremea aceea, s-a îmbolnăvit, și a murit. Dupăce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus. 38Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimes doi oameni la el, să-l roage: Nu pregeta să vii până la noi. 39Petru s-a sculat, și a plecat împreună cu ei. când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând, și i-au arătat hainele și cămășile, pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele. 40Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, și s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup, și a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii, și, când a văzut pe Petru, a stătut în capul oaselor. 41El i-a dat mâna, și a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinți și pe văduve, și le-a pus-o înainte vie. 42Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, și mulți au crezut în Domnul. 43Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.