Noul Testament
Faptele Apostolilor 8
1Saul se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părțile Iudeii și ale Samariei. 2Niște oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ștefan, și l-au jălit cu mare tânguire. 3Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei, și-i arunca în temniță. 4Ceice se împrăștiaseră, mergeau din loc în loc, și propovăduiau Cuvântul. 5Filip s-a coborât în cetatea Samariei, și le-a propovăduit pe Hristos. 6Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele, pe care le făcea. 7Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate, și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. 8Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. 9În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei. 10Toți, dela mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte, și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește ,mare”. 11Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atât bărbați cât și femei. 13Chiar Simon a crezut; și dupăce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip, și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau. 14Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimes la ei pe Petru și pe Ioan. 15Aceștia au venit la Samariteni, și s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. 16Căci nu Se pogorâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezați în Numele Domnului Isus. 17Atunci Petru și Ioan au pus mânile peste ei, și aceia au primit Duhul Sfânt. 18când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mânilor apostolilor, le-a dat bani, 19și a zis: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mânile, să primească Duhul Sfânt.” 20Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! 21Tu n-ai nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. 22Pocăiește-te dar de această răutate a ta, și roagă-te Domnului să ți se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putință; 23căci văd că ești plin de fiere amară, și în lanțurile fărădelegii.” 24Simon a răspuns: „Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce ați zis.” 25După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului, și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale Samaritenilor. 26Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, și i-a zis: „Scoală-te, și du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, și care este pustiu.” 27Filip s-a sculat și a plecat. Și iată că un Etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor, și îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine, 28se întorcea de acolo, și ședea în carul lui, și citea pe proorocul Isaia. 29Duhul a zis lui Filip: „Du-te, și ajunge carul acesta!” 30Filip a alergat, și a auzit pe Etiopian citind pe proorocul Isaia. El i-a zis: „Înțelegi tu ce citești?” 31Famenul a răspuns: „Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Și a rugat pe Filip să se suie în car, și să șadă împreună cu el. 32Locul din Scriptură, pe care-l citea, era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; și, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu Și-a deschis gura; 33în smerenia Lui, judecata i-a fost luată. Și cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viața i-a fost luată de pe pământ.” 34Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbește proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” 35Atunci Filip a luat cuvântul, a început dela Scriptura aceasta, și i-a propovăduit pe Isus. 36Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” 37Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” 38A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, și Filip a botezat pe famen. 39când au ieșit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie, 40Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezarea. Și propovăduia Evanghelia în toate cetățile prin care trecea.
Biblia, traducerea Dumitru Cornilescu.